|
Fresh Fruit For Rotting Vegetables (1980)
13 Iulie 2005
de Ioan Cora |
Casutele de lemn de la Costinesti erau luxul maxim pentru “vecinii” de langa mine. O gasca de 6 punkisti (3 fete + 3 baieti) stateau toata ziulica in fata casutei ascultand acelasi si acelasi album. Sex Pistols. Primele doua zile au fost distractive. Oamenii astia nu se miscau practic din perimetrul de 10 metri. Sase perechi de bocanci, fetele rase in cap, baietii cu nistre mutre distruse. In a treia noapte gluma devenise serioasa. Ascultam pentru a 333-a oara probabil Anarchy in the UK. N-am mai suportat… In fata casutei atmosfera era extatica. Gagicile topaiau in jurul unui foc imaginar. Baietii posteau o tigara si isi admirau consoartele.
- Bey! Altceva de ascultat aveti si voi? Putina diversitate n-ar strica…
Reactia a fost intarziata. Dupa ce au mai postit o tura mucul de tigara, unul dintre ei si-a ridicat privirea seaca si inexpresiva. Parea ca i-as fi deranjat dintr-un ritual bine pus la punct.
- Ce casete mai avem ba!, spuse tipul fara o adresa anume.
- Ce intrebare mai e si asta Reta !? Doar stii ca avem cu totul trei casete. Sex pistols, Clashu’ cu London Calling si primu’ Dead Kennedys.
- Ia baga un Kennedys! Are dreptate si faţa palida asta…
Fresh fruit… este deja un album clasic. Jello Biafra si compania au scris/rupt o pagina importanta in istoria genului punk (prefata apartine altora). Atitudinea si noua impachetare a sloganului fuck the system nu puteau sa nu fie importate si de vecinii de peste ocean. Kill the poor, California Uber Alles sau Holiday in Cambodia au devenit imnuri pentru cele mai multe din gastile de punkeri din anii 80 si chiar din 2000. Productia “catastrofala” face ca acest disc sa capete valente total surprinzatoare. Se poate specula ca Fresh fruit.. este cel mai bun material de studio cu sunet live tras vreodata de o trupa de gen. Spontaneitatea si ironia fac intotdeauna casa buna cu mesaje anti-sociale sau anti-razboinice. In cazul Dead Kennedys toate acestea sunt dublate de personalitatea puternica a leader-ului Biafra. Rezultanta este un album care se “salveaza” si in zilele noastre. Toate imperfectiunile devin factori de autenticitate. Iar mesajul simplu si direct ramane in actualitate tocmai prin lipsa unei componente subliminale care s-ar fi perimat cu siguranta odata cu trecerea timpului.
Coverul din final Elvis Presley Viva Las Vegas destinde monotonia (de altfel voluntara) de pe intreg albumul. A vorbi de montonie voluntara in cazul de fata poate parea usor pretentios. Se stie ca o principala caracteristica a trupelor din aceasta categorie este tocmai incapacitatea de a sustine si un amarat de solo de chitara. Nu mai vorbim de alte instrumente. Dar toate acestea au fost recunoscute cu sinceritate si chiar… candoare. Rezumate simplu prin parafrazarea unui vestit panseu: Noi muncim, nu gandim. Evident ca exagerez. Dar nu poate ramane neobservat apetitul pentru cantitate. Calitatea tine de brand sau alte ramificatii de marketing. Si Dead Kennedys se vor avanta oricum si pe aici.
Consider acest album ca fiind o auditie “obligatorie” pentru orice iubitor de muzica. Alaturi de Sex Pistols si Clash face parte din pachetul de start-up in descoperirea si intelegerea unui curent care influenteaza major muzica actuala.
In acea seara am reusit sa adorm pe ritmul lui Kill kill kill kill Kill the poor. Cand m-am trezit era liniste. Eram surprins. Punkerii plecasera. In schimb scrijelisera pe usa niste cuvinte ilizibile. Am descifrat primele 2 versuri:
I don't want to think Don't make me care
Si putin mai jos: Reta + Alina= Love iulie '93
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|