 |
The Kennedy Experience (1999)
01 August 2005
de Ioan Cora |
“Inspired by the music of Jimi Hendrix”
Putem specula ideea cum ca inainte de a inregistra albume ca Nigel Kennedy plays Bach sau Vivaldi I si Vivaldi II, Kennedy a cantat Hendrix. Dar ma voi opri cu siguranta aici. Trebuie spus inca de la inceput ca acest disc nu este un simplu cover Hendrix. Este mai mult jazzy decat rock, mai mult pop decat jazz si mai mult rock decat pop. Fara a incerca sa devin pretentios, The Kennedy experience este unul din “acele” momente in care interpretii de “clasica” se apleaca spre zone nu demult considerate vulg-are. Astfel vioara, chitara clasica, oboiul, flautul, contrabasul si violoncelul au (re)gasit terenul improvizatiei lasat mostenire de catre Jimi.
Third stone from the sun (1) este un exemplu elocvent pentru ceea ce intelege Kennedy prin improvizatie. Filtrarea temei originale este principala “placere” oferita ascultatorului. In cazul unor instrumentisti valorosi, pretextul Hendrix este un punct de start iar un simplu cover ar fi fost mult prea putin. Nu e mai putin adevarat ca se simt de multe ori tente de café concert care scad dintr-un anumit punct de vedere valoarea piesei. De cealalta parte s-ar gasi “atitudinea punk” a lui Kennedy – genul rebel fara cauza. As specula iar prea mult daca as spune ca sound-ul viorii lui N.K. este punk; dar artistul incearca prin mai toate caile (vizuale) sa induca aceasta ‘imagine’. Pe aceasta idee merg Fire (5) si Purple Haze (6). Componenta metafizica a muzicii lui Hendrix devine evidenta cand este interpretata la vioara.
Punctele de maxim sunt Little wing (2) si 1983… (3). Doua improvizatii de mare efect. Mult mai apropiate de rock decat multe alte piese ale trupelor de gen. Pe 1983… descoperim o tema “venita” de pe albumul Kafka din 1996. Practic este incercarea artistului de a consolida un sound Kennedy la “concurenta” cu cel Hendrix.
Semnatarul acestor randuri considera ca albumul de fata nu depaseste cadrul pe care si l-a propus. Cel de experiment. Probabil unul sincer. Doar vioara de pe coperta poate naste anumite confuzii. Viorile nu ard ci se mostenesc...
“If a musician doesn’t reach personal and unexpected emotional realms with his music – what the fuck is he doing?” Nigel Kennedy
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
