Este unul dintre single-urile reusite ale folk-ului romanesc. Folk – si inca ceva: intalnirea dintre Idu Barbu (Sfinx) – claviaturi si Costin Petrescu (Phoenix) – percutie. Lor li se adauga Sorin Minghiat – flaut; unul dintre personajele de baza ale amintitului gen.
Muzica, versurile, vocea si chitara sunt ale lui Mircea Bodolan, care intelegandu-si pe deplin capacitatile, are meritul de a se fi inconjurat de "cine trebuie". Rezultatul este un interesant mini-album ale carui piese pot fi plasate la granita dintre folk, rock si progressive.
"Dor de drum"(1) trimite prin aranjamente si tema secundara spre Genesis(-ul vechi) sau spre anumite Sfinx-uri. Dialogurile dintre orga si flaut, percutie si orga sau interventiile ritmice ale flautului, intretaiate de linia vocala dau nota distincta a piesei, incadrate intr-o armonie simpla si cursiva.
Fata de anterioara piesa, "Colind"(2) are o mai pregnanta structura folk. Fundamentul ritmic joaca rolul principal. Flautul isi primeste propria sa secventa, in care reia nota cu nota partitura vocala (facandu-si la un moment dat o voce a doua). Bodolan insusi are pe alocuri dublata vocea. Cum pe coperta nu este nimeni trecut la backing vocals suntem lasati sa consideram ca protagonistul si-a efectuat singur "dublajele".
Daca am compara piesa cu o cafea, aceasta ar contine o lingurita de zahar in plus (la o ceasca mica). Single-ul este interesant si poate fi ascultat cu placere la mai mult de treizeci de ani de la aparitie, ceea ce nu este deloc putin lucru.
|