Orice inregistrare de muzica rock romaneasca, anterioara anilor ’90, era bine-venita, in atmosfera cunoscuta a acelor vremuri. Cand s-a intamplat ca formatia sa fie (o trupa de talia) Semnal M, evenimentele sonore au fost cu atat mai importante.
Single-ul de fata a fost realizat pe baza a doua imprimari radio, in care sunetul nu a fost captat intr-un mod prea fericit. Muzica ii apartine lui Iuliu Merca, iar versurile sunt ale lui Eugen Frunza (1) si Puiu Cristea (2). Vocea este "facuta" de Stefan Boldijar si Iuliu Merca. Alte nume nu sunt mentionate pe coperta.
Durata (1) a fost construita in jurul unui motiv muzical lejer, impus drept tema. Monotonia data de rata ridicata a repetabilitatii este atenuata de discursul chitarii, cu al carei reusit solo se si incheie piesa. Vocile au fost pierdute partial cu ocazia panoramarii, fapt care nu dauneaza catusi de putin compozitiei, al carei aranjament merge oricum, pe linia mentionatei chitari.
Moara (2) este un rock-ulet melodios, simplu, cinstit, anticipabil, care nu ofera nimic special si nu ridica probleme. In lipsa macar a unui solo instrumental (de chitara) nu se poate evita termenul de "banal". Ca speculatie, coperta este consonanta pana la un anumit punct cu continutul, comuna fiind partea care tine de "neutru". In ceea ce priveste minimalismul, in care se poate incadra grafica, acesta nu se regaseste si la nivel muzical. Nu recomandam acest single drept carte de vizita a formatiei.
|
