 |
Implant pentru refuz (1996)
31 August 2005
de Ioan Cora |
 |
Primul album Implant pentru refuz se deschide cu ceea ce este foarte probabil sa fi fost un tribut adus trupei Death. Ritmul si riff-urile nu sunt prea departate de cele de pe Leprosy (album Death aparut in 1988). Chiar si sound-ul aduce usor cu cel produs de Scott Burns in Tampa Florida. De “vina” sunt conditiile tehnice precare in care a fost produs albumul discutat in aceste randuri. Exista o mare diferenta intre intentionalitate si ceea ce s-a dorit de catre trupa romaneasca. Similitudinile Death se opresc insa aici. Elementele hardcore (atitudine) duc cu gandul spre trupe ca Biohazard sau chiar Body count iar ritmul si riff-urile thrash ne intorc in anii 80-90 (vezi Sepultura). Toate acestea nasc o concluzie mai mult decat stranie. Cel mai extrem album de metal romanesc din anii 90 vine de la o trupa declarata hardcore. Iar din acest punct de vedere, cele zece piese care compun discul, sunt coerente si stau in picioare cel putin ca document “istoric”. Nu am luat in calcul monotonia – element de altfel caracteristic genului abordat de IPR pe aceasta prima aparitie pe suport fizic.
Pe de alta parte, o auditie cap coada este greu de realizat in conditiile actuale. Inca de la piesa de titlu, IPR (Octavian Horvath - voce, Ovidiu Takacs - voce, Gabriel Papay - bass , Cristian Miclea - chitara, Tudor Vinereanu - chitara si Adrian Iacob - baterie) si-a dat toate cartile pe fata. Colajul de teme si riff-uri provenit de la trupele mentionate anterior (si nu numai) este sustinut de o voce ce nu si-a cultivat inca notiunea de gradare. Liniaritatea vocii (vocilor) si monotonia muzicala nu sunt o combinatie de succes chiar si pe poteca metalului extrem. Pieselor Nu veti reusi (4) si Sa curga bere pe bega (5) le lipseste tocmai momentumul care transforma un ritm in “imn”: un refren decent.
Articolul 114 (7) sare peste nivelul general al albumului. Dar din nou similitudinile (sau mimetismul) cu trupele de “dincolo” aseaza lucrurile la locul lor.
In final nu-mi ramane sa spun decat ca albumul de debut IPR are un loc rezervat in istoria rock-ului extrem romanesc. Dar si acest lucru este valabil in conditiile lipsei unei concurente minime si decente. Un element pe care trupa l-a resimtit cu siguranta…
|
