Albumul Elegy a luat nastere prin reunirea a doua piese inregistrate live la Filmore East, New York (1, 4) si doua piese de studio, imprimate la Trident Studios, Londra (2, 3). Selectia, bazata pe simetria live – studio, asigura coerenta LP-ului. La o trupa precum Nice diferentele dintre concert si studio de inregistrare se reduc doar la posibilitatile de captare a sunetului.
“Hang On To A Dream”(1) compozitie a omului de folk Tim Hardin, cunoaste cu aceasta ocazie o dezvoltare imposibil de banuit. Debutand prin enuntarea in intregime a piesei originale, muzica si versuri, varianta Nice demonstreaza posibilitatea protagonistilor de a improviza la cele mai inalte cote pe marginea oricarei lucrari muzicale. Important este ca spiritul compozitiei a fost pastrat in ciuda unor abateri voite, la care s-a recurs pentru un plus de culoare, dar care in fapt deservesc ideea muzicala de baza.
“My Back Pages”(2) compusa de Bob Dylan se leaga de minune cu anterioara piesa, demonstrand totodata ca Nice, daca are cumva o reteta, in orice caz nu utilizeaza sablonul. Unitara la nivel formal cu precedenta lucrare, aceasta are alta finalitate. Fantezia si creativitatea sunt debordante.
Keith Emerson – keyboard; Lee Jackson – bas, vocal si Brian Davison – tobe au propus si impus un tip de formula componistica viabila. Ulteriorul Emerson, Lake & Palmer a consacrat definitiv “combinatia”. Un astfel de trio nu poate avea succes decat in conditii de maxima virtuozitate. La Nice, ca si la Emerson … totul pare (si este) posibil.
“3rd Movement. Pathetique Symphony”(3) lucrare a lui Ceaikovski are un aranjament special semnat The Nice, care anunta Pictures At An Exibition, album pe care avea sa-l realizeze ulterior Keith Emerson, pe baza unor compozitii ale lui Musorsky si ale aceluiasi Ceaikovski. Spre deosebire de Ekseption (de exemplu), care practica acest tip de prelucrari, la Nice segmentul clasic se suprapune integral peste cel progressive rock, fara cezura prezenta in majoritatea cazurilor similare.
“America”(4) - Bernstein/Sondheim – este un dublu hit: place atat in lumea iubitorilor de “clasic”, se bucura de apreciere si printre oamenii obisnuiti; fani ai altor genuri sau nici macar. Nice a prins magistral spiritul multiplu al piesei, care beneficiaza astfel, prin intermediul trupei, de apreciere pe diverse trepte de cunoastere si intelegere.
Un asemenea album, are pe langa latura sa delectiva si una puternic instructiva. Nu putini dintre cei care au urmarit formatia la lucru, si-au deschis orizontul spre alte zone de creatie si s-au inzestrat cu un puternic spirit critic constructiv. Nici cei din tagma muzicienilor nu pot ramane indiferenti in fata unor prestatii de nivelul Nice, cu conditia sa aiba macar un dram de cultura generala sau bun simt.
O “formatie” de post-disco din Romania, alcatuita din trei fete isi enunta pe un post TV nemultumirea ca numele pe care si-l dorisera initial fusese Nice, dar pentru ca era deja luat si-au spus Cream …
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|