In den Gärten Pharaos ramane un masterpiece al muzicii psihedelice. Am putea considera ca un asemenea album incheie alaturi de Zeit (Tangerine Dream) o “era”. Hiperbolele sunt, de altfel, permise in relatie cu asemenea creatii. Impreuna cu primul material Ash Ra Tempel se formeaza astfel o trilogie completa pentru ceea ce inseamna “Die ko(s)mische Kraut-Musik”. O trilogie care poate eclipsa mare parte din ceea ce s-a realizat in general pe taramul ambientului psihedelic. Florian Fricke – Mega-moog, orga, pian electric Fender Rhodes, Holger Trülzsch – percutie, Frank Fielder – Mega-moog, Bettina Fricke – grafica, mixaj alcatuiesc echipa care se afla in spatele celor doua piese distincte ale albumului.
In den Gärten Pharaos (1) pune in valoare Mega Moog-ul pentru ultima data (pentru Popol Vuh). Mai aproape de Ash Ra Tempel (si departe de Tangerine Dream), percutia prin instrumente orientale confera dinamism unei piese ce ramane totusi ambientala. Exotica, eterica si stranie, compozitia captiveaza, lasand intacte gradele de libertate ale imaginatiei auditorului. Desi abstract in conceptie, limbajul Popol Vuh ofera intotdeauna forme palpabile ascultatorului. Muzica trupei este enigmatica, dominata de unde mistice si de preocuparea constanta de a fi simultan cosmica si personala. Finalul, gandit ca echilibru, abandoneaza elementul “komisch” teuton in favoarea texturilor delicate de pian. Un preludiu al albumului de “rugaciuni muzicale” Hosianna mantra (1972). Si o directie. Acesta este Popol Vuh.
Inregistrata live la orga Bisericii Baumberg din Bavaria, Vuh (2) înalţă o sculptura sonica impunatoare. 20 de minute de “drone-psychedelia” duse la paroxism. Minimalista si gigantica in acelasi timp, piesa impresioneaza prin amploare si simplitate. De ce nu, o posibila evocare a operelor “land-art” de pe platourile sudamericane. Spre deosebire de Affenstunde, gradarea si ascensiunea devin factori cheie. Practic, intreaga compozitie reflecta cladirea unui sunet masiv de orga, modulat aproape imperceptibil de catre Florian Fricke. Interventiile frenetice ale instrumentelor traditionale turcesti de percutie transforma muzica intr-o experienta hipnotica. Analogii am putea face cu un alt moment de referinta al genului, Pink Floyd - A saucerful of secrets, care a stabilit un nivel greu de atins, si, poate, cu atmosfera anumitor improvizatii ale jazz-ului mantric semnat de Magma.
Aria de adresare a unei asemenea creatii este difuza. Muzica psihedelica in general (Popol Vuh in particular) are calitatea de a fi purtatoare de sugestii si senzatii destinate unor receptori care nu se lasa determinati cu exactitate. Albume precum In den Gärten Pharaos pot fi in consecinta transportate “peste spatiu si timp” fara a-si pierde viabilitatea.
Si sa nu uitam... Enigmele nu ofera concluzii.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
