 |
Rosenrot (2005)
29 Decembrie 2005
de Aron Biro |
 |
Albumul Rosenrot este construit din firimiturile si feliile ramase unse pe platouri la publicarea albumului precedent, Reise Reise, plus inca niste bucati proaspete menite sa le scuze sau mascheze pe primele - aspect previzibil avand in vedere durata, neobisnuit de scurta pentru Rammstein, care a trecut de la precendentul album. Avem de a face cu acelasi proces de diluare a identitatii in formate muzicale lenese, improprii marcii promovate. Diluarea se extinde si in tematica abordata care reflecta aproape in totalitate structura de pe Reise Reise, dand impresia de improvizatii plasate in ordine aleatoare pe album. Avem glumitza (Te quiero, puta!), avem hitul nereprezentativ (Benzin), avem balada pescareasca (Feuer und Wasser), avem elogiul homosexualitatii involuntare (Mann gegen Mann), apoi dovada heterosexualitatii voluntare (duetul cu vocalista de la Texas), avem piesa in stil vechi (Zerstoren) si seria de colinde gotice (mi s-a atras atentia ca in genul gotic nu exista balade).
Cu exceptia epilogului Ein Lied, nu conteaza ordinea in care se asculta piesele. Aceasta permite ascultatorului sa isi faca o selectie cu bucatile preferate, o idee laudabila in lumina orientarii spre consumator dar improprie pentru categoria de public care prefera ca muzicianul sa fie cel care imparte cartile si zarurile. Oricum, acestea fiind conditiile, imi alcatuiesc lista de piese in functie de lumea care ma viziteaza in aceasta perioada a sarbatorilor:
Vecinul Gabriel prefera piesa Benzin, nu pentru ca ii place, are si el senzatia ca ceva s-a pierdut pe drum, insa deocamdata e singura piesa Rammstein din topuri iar Gabriel este dintre aceia care voteaza prin SMS inca de cand si-a cumparat primul telefon mobil. Ii place Benzin pentru ca, mi-a marturisit, nu vrem sa ajunga HIM pe locul intai.
Vecina Simina vrea sa ascultam melodia cu Puta, pe care a remarcat-o zilele trecute datorita elementelor latino (trompete): e prima piesa serioasa pe care o aud la tine, imi zice.
Rockerul satului, Marius, care se inchide de sarbatori in casa si refuza sa celebreze nasterea Domnului, vrea sa-i trag pe o caseta piesa Zerstoren (Distruge) pentru ca e asa cum ii place lui. Sunt convins ca as putea sa-i trag orice piesa de pe Herzeleid si nu se va prinde ca l-am pacalit.
Mihaita si Florica mi-au cantat in duet, in ajunul de Craciun, un colind care semana izbitor cu duetul Till-Sharleen, de pe Stirb nicht vor mir. Am verificat versurile piesei ca sa aflu cu surprindere ca povestea de dragoste neimplinita se petrece la lumina lumanarilor, cand toate casele sunt acoperite de zapada. Faptul ca Till canta in germana iar Sharleen in engleza lasa impresia ca problemele cu care se confrunta indragostitii sunt in primul rand de comunicare.
Restul playlistului este alcatuit din preferinte personale: am ales baladele Rosenrot (despre un flacau care isi rupe gatul cautand prin munti o floare pentru iubita lui) si Feuer und Wasser (despre o tipa care, in timp ce inoata, scoate flacari din vagin si il arde pe iubitul care inoata in spatele ei). Un mare plus al albumului este patosul romantzat, pe alocuri epic, pe care vocalul Lindemann, ajutat substantial de gaselnite pe sintetizator, il imprima baladelor. Pe Reise Reise, trupa si-a mascat cu gravitate (liniara) gotica incapacitatea de a sustine melodic poezia versurilor. Pe albumele vechi o astfel de sustinere nu era necesara datorita economiei instrumentale a compozitiilor. Pe noul album, efortul lui Lindemann ajunge la extreme incercand sa tina isonul in duelul cu Sharleen. Mai am o slabiciune pentru scurtele povestiri horror Spring (Sari!) si Hilf mir (Ajutor!), piese care, cu o alta voce, s-ar incadra fara probleme pe un album Moonspell. Piesele in stil consacrat, Zerstoren si Mann gegen Mann, pe langa ca nu spun nimic si in mare parte sunt generice, imi trezesc nostalgii inutile si ma impiedica sa ma bucur de celelalte.
Auditia albumului TREBUIE sa se incheie cu Ein Lied (Un cantec), altfel aceasta piesa isi pierde orice ratiune de a exista. Precum colindele, piesa face parte din categorii muzicale al caror unic scop este sa anunte iminentza unor evenimente, in acest caz sfarsitul albumului, sfarsitul unui concert sau, de ce nu, sfarsitul unei cariere.
Pe ansamblu, punctele slabe ale albumului sunt cele mai slabe puncte pe care le-a avut vreodata Rammstein. Nici macar nu ne putem agatza de piesele clasice, ele par generice, galagioase si murdare in context. Pe de alta parte, punctele tari sunt mai tari decat au fost pe Reise Reise si nici unul nu are legatura cu ce a insemnat Rammstein pana acum. Coperta, cu spargatorul de gheata eventual esuat si bantuit ca un Olandez Zburator care, intzepenit fiind, nu mai poate starni decat proprii fiori, indica un vag concept al albumului si poate oferi indicii pentru receptarea cu bunavointza a acestor aspecte pozitive.
|
