 |
| |
 |
Acest material Yat Kha este primul album 100% rock de muzica tuvina. Formula este inedita si poate fi tratata chiar mai mult decat un simplu experiment. In final, relevant este faptul ca mesajul cultural tuvin ajunge la publicul underground, mai eterogen si nu in ultimul rand mai tanar decat acela racordat la evenimentele din circuitul “Smithsonian”. In ultimii 15 ani, diverse formatii central-asiatice au adus in atentie polifonia guturala traditionala in turnee muzeale etnografice, manifestari New Age sau serbari ale “prietenilor Asiei”. Primii artisti occidentali care s-au interesat de acest fenomen, realizand si imprimari cu maestri tuvini, au fost muzicieni din avangarda precum Zappa, Björk, Ry Cooder, Kronos Quartet si diversi performeri de jazz. Semnatarul acestor randuri recomanda grupurile Huun Huur Tu (muzica traditionala din Tuva, au chiar si o piesa dedicata lui Zappa, Ching söörtükchülerining yryzy) si Uragsha (ansamblu folcloric din Republica Buriata).
Tuva.rock reuneste atat piese proprii, cat si prelucrari traditionale tuvine, sub atentia producatorului Paul Corkett (The Cure, Placebo, Nick Cave). Chitarile, distorsul, sintetizatoarele si consola de mixaj “ataca” in limbaj rock diverse imnuri cabaline alese de Yat-Kha. Prima reusita se numeste Come along (1), piesa centrala in showurile trupei. O compozitie care ar putea la fel de bine sa aiba 1 minut sau 30, in care ritmul psihedelic este punctat de riffuri heavy metal si sunet bas de igil (instrument cu arcus si doua coarde din coada de cal). Piesa aminteste, poate, de un ritual samanic, dar ascultatorul european va identifica asemanari cu trupa experimentala Can. Langchyy boom (3) si Dorug dalym (5) exemplifica faptul ca ceea ce pentru unii devine limbaj alternativ, pentru altii nu este decat expresie fireasca. Inregistrata spontan in studio, pe riffuri si percutii traditionale kengyrgy, Eki attar (7) este o mostra de nerv altaic.
Amdy Barap (2) se detaseaza de rock. Compozitia lui Albert Kuvezin il introduce pe marele Kan-ool Mongush la voce, acompaniat liric de pian (electric) si un discret morin-huur.
In Carry me through (3), Coming Buddha (6) si The steppe, the city, the sea (8) prevaleaza o anumita vulgarizare, pret platit de formatie prin adaptarea unor influente locale la soundul hard-rock si limba engleza. Falseturile guturale combinate cu accentul sovieto-siberian il pot face pe ascultatorul european sa zambeasca.
Uzhur-la bar (9), Khandagaity (10) si Teve khaia (12) sunt piesele cele mai apropiate de muzica tuvina dintre inregistrarile de pe disc realizate in formula completa a trupei. Elemente minime de limbaj rock joaca rol exclusiv de transportor. Alegerea este legitima pentru Yat Kha, cu atat mai mult cu cat folclorul (asociat practicilor religioase ale poporului tuvin), dar si muzica de expresie “rock” au fost, pana nu demult, damnate de autoritatile ocupantului sovietic. Purtatorii mesajului central-asiatic sunt: Albert Kuvezin (voce, polifonii guturale, chitara, yat-kha), Zhenya Tkachov (vioara mongola, percutie, voce), Radik Tiuliush (igil, polifonii guturale), Mahmoud Skripaltschchikov (bas) si Sailyk Ommun (voce, yat-kha).
In prezentarea CD-ului, Tuva.rock (13) apare descrisa ca fiind imnul neoficial al tinerilor tuvini. Versurile sunt totusi scrise pentru consumatorul occidental. Ne indoim ca rockerii din capitala republicii, Kyzyl, se saluta cu expresii de genul “hey nomads, let’s play rock… Siberian rock”. Pe o asemenea piesa narcotica se pot trage insa niste betii crunte, oriunde pe planeta. Eventual cu araka, alcoolul traditional facut din lapte acru.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
