| Klaus Schulze |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
 |
De la personajele dactilografiate de Asimov si pana la ultra-feministe, cyborgul a primit atentia multora dintre cei interesati sa imagineze "omul nou", dincolo de conditionarile sexului, tehnologiei sau mediului. Inca de la inceputurile sale, muzica electronica, ce s-a dorit (si se doreste) o "meta-muzica", nu putea ocoli subiectul.
In continuarea experimentului drone de pe Irrlicht, muzicianul a cooptat un ansamblu extins de coarde: 12 violoncele, 30 de viori, 4 flauturi si 3 contrabasuri. Diferenta ar fi ca inregistrarile orchestrei nu mai sunt tratate ca (mega)sample-uri, ci si ca "acompaniament". Si totodata ca subiect al unui nou experiment. Cele doua discuri vinil documenteaza procesul de obtinere a unui cyborg (="cybernetic organism"). Klaus Schulze intra in rolul laborantului-chirurg avand pe masa de operatie diverse forme organice supuse la improvizatii sintetice. Procesul devine ireversibil pe masura ce interventiile se reflecta in noua entitate, despre care insusi creatorul anunta ca nu anticipeaza cum se va manifesta.
Synphära (1) este o inregistrare cu valoare in primul rand documentara. Fundalul textural de coarde apare ca un schelet gigant in care un artist vizionar si-a sculptat fanteziile prostetice. Timp de 23 de minute, mono-pulsatiile produse de EMS VCS 3 (primul sintetizator portabil) populeaza cu vertebre o veritabila exponata mamut a muzeului muzicii electronice.
O alta piesa de colectie este Conphära (2), gandita (probabil) in spiritul compozitiilor de timbru colectiv ale lui György Ligeti (cu care Schulze a studiat in anii ’60). Drona "sincron" este tesuta din oscilatii electrice regulate dupa miscarea de ansamblu a orchestrei. Urmarite grafic, cele 25 de minute ale osmozei pot deveni palpitante. Ascultatorul cu suficienta curiozitate si rabdare va percepe elemente (anterior) invizibile/inaudibile ce tin de premeditarea din spatele procesului creativ. La Schulze nimic nu este intamplator.
Ne aflam de-abia la mijlocul materialului, ale carui aproape 100 de minute sunt doar preludiul unei cariere extrem de prolifice. Chromengel (3) aminteste de muzica astrala de pe dublul-disc Tangerine Dream – Zeit. Suita se dilata in jurul unor motive aproape imperceptibile de violoncel si contrabas. Ascultand o asemenea inregistrare, nu putem decat semnala ca Schulze a depasit recordul de lungime a unui album, anterior detinut de trupa lui Froese.
Cel mai aventuros moment (cel pozitronic), Neuronengesang (4), incheie experimentul, albumul si prima perioada a muzicii lui Klaus Schulze. Nu neaparat o faza a cautarilor, ci mai degraba un domeniu al creatiei de care artistul s-a detasat la timp. Incepand cu al treilea material, Schulze va utiliza electronica prin racordare la sound design, melodie, armonie si ritm.
Pana acum, numai oamenii pot asculta Cyborg. Unii mai spun si glume pe aceasta tema. Nu demult am auzit un cuplu amuzandu-se in statie… "Cum fac cyborgii sex!? Raspuns: Se tin de mana!". Ceea ce au si facut, urcand in autobuz.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
