Calatoria spre centrul pamantului “montata” si cantata de Rick Wakeman impreuna cu London Symphony Orchestra (dupa celebra carte scrisa de Jules Verne) este o auditie esentiala pentru orice ascultator de muzica (rock). Albumul face parte dintre primele tentative (relativ reusite) de a combina “uneltele” muzicii clasice cu cele pop. Impletirea ideilor se face la un nivel accesibil publicului larg prin utilizarea unor teme pe care risc sa le numesc facile in comparatie cu ceea ce putea vestita filarmonica londoneza. Conceptul muzical grandios expus de Rick Wakeman face parte din seria de orgii si excese progresive specifica momentului de stingere a genului pe plan european. Motivele acestui tip de exprimare artistica pot fi tratate ca subiect separat. Important de retinut este faptul ca unul din trigerele care a declansat revolutia punk - pe paliere mainstream - a fost reactia de respingere a ascultatorului de muzica la astfel de excese. “Keep the things simple!”

 

Journey to the centre of the Earth a fost inregistrat live. Ratiunile financiare au condus la o solutie de compromis. Cele doua piese (parti) care compun albumul povestesc ascultatorului, prin metode muzicale si narative, intamplarile fantastice ale profesorului Lindenbrook si nepotului Axel. Rezultatul este un disc care poate fi audiat in diferite chei ludico-intelectuale. Din pacate, trecerea anilor isi spune cuvantul. Sentimentul de muzica prafuita si imbatranita este o grea piatra de incercare pentru neofiti. Este adevarat ca, odata trecute aceste bariere, satisfactia nu este deloc de neglijat. Dar apeland la vestita filarmonica, Wakeman se expune comparatiilor deloc favorabile cu teritoriul sacru al muzicii culte, teritoriu cu care artistul a cochetat nu de putine ori.

 

Garry Pickfor (voce), Ashley Holt (voce), Mike Egan (chitara), Roger Newell (bas) si Barney James (tobe) se achita decent de job in conditiile in care povestea si clapa lui Wakeman au jucat rolul de primi solisti.

 

De ce este obligatorie ascultarea acestui album astazi? Consider ca poate oferi mai multe raspunsuri legate de criza (muzicala) artistica din prezent. Dorinta de a depasi limite sau bariere spirituale ne ofera raspunsuri insotite de intrebari. Progresul a insemnat de cele mai multe ori cautarea intrebarilor. Chiar si in Jules Verne (sic!).