Muzici si Faze - Jean-Michel Jarre

Jean-Michel Jarre este cel mai de succes export muzical al Frantei. O revista belgiana specula recent faptul ca aproape o jumatate din locuitorii Terrei trebuie sa se fi intalnit macar cu o piesa Jarre (de genul Oxygene IV). In calitate de artist “planetar”, Jean-Michel Jarre a dezvoltat adevarate proiecte gigant, intrand succesiv in cartea recordurilor pentru spectacolele sale (de la 1 milion de spectatori in 1979, pana la 3,5 milioane de participanti la showul din Moscova in 1997). Pentru un performer ce interactioneaza live cu zgarie-nori, piramide, rachete NASA, clustere urbane sau elemente ale naturii ca norii, un munte, cascade etc., viziunea sonora este doar una din piesele angrenajului de expresie.

La momentul debutului international, relevanta a fost insa muzica (100% electronica). Oxygene este, in opinia subsemnatului, si cea mai valoroasa productie audio semnata J.M. Jarre. Accesibilitatea imbraca experimentul, localizat la nivel de sound si abordare. Expresivitatea este favorizata fara a se pierde din idee sau a se vulgariza mijloacele. In creatia ulterioara, Jarre se va apropia primejdios de mult de zona „pop” si „mass-electronica” (parte a trendului New Age).

Materialul contine doua suite, care initial au corespuns fetelor de disc vinil, in interiorul carora se identifica sase parti distincte. Exceptand „hitul” Oxygene IV, detasarea partilor de intreg le-ar face mai putin interesante. Atractia materialului rezida in gradare si transferul de stare dintre acestea.

Oxygene I este un preludiu eteric, tipic pentru muzica electronica a anilor ’70. Are chiar si un efect de teremin, ce trimite momentul suficient de departe pentru a fi mitizat de unii si ignorat de altii.

Fanii genului au fetisizat Oxygene II. Sustinuta de efecte “futuriste” (astazi “retro”), piesa respira aerul omnipotentei inceputurilor. Gradarea si ritmica aduc tribut creatiei lui Klaus Schulze. Cu aceasta ocazie, Jarre se manifesta entuziast pe altarul stereofoniei. Oxygene III continua pe urma “spiralelor” analogice ale lui Vangelis.

Primul single Jarre, dintr-o serie cu mare succes de piata, este si cel mai versatil. Oxygene IV este genul de piesa cu adresabilitate maxima. Poate fi ascultata oricand si oricat, activ sau pasiv, fara a determina respingere ori detasare de alte activitati. Circulatia piesei pe glob in ultimii 30 de ani ma duce cu gandul la o declaratie acida a unui nume important al genului pe care l-am intervievat: “Some people think that music can illustrate many things. Yes, it can. But the same music can be used to illustrate EVERYTHING, hence: NOTHING.”