 |
Sheik Yerbouti (1979)
11 Septembrie 2006
de Ioan Cora |
 |
Sheik Yerbouti este albumul care nu trebuie ascultat de audienta feminina si mai ales de minoritatile sexuale. Interdictia are rolul de reclama mascata dar si de recomandare a abordarii discului nu numai la nivel formal. S Y poate fi considerat un feedback visavis de revolutia sexuala ce a cuprins America in deceniile 7 si 8. Nu este crutat nimeni: heterosexualii, bisexualii, gays, lesbiencele si chiar printesele evreice (nu este vorba de antisemitism). Bobby Brown goes down (9) explica cum miscarea de eliberare feminista (women’s liberation movement) transforma personajul principal (Bobby) intr-un homosexual (and he get’s also into S&M). Piesa a fost difuzata cu “inversunare” pe posturile de radio europene (mai ales in Suedia). Un adevarat hit Zappa. Acelasi fenomen s-a intamplat si cu piesa Broken hearts are for assholes (3). S-a bucurat de un succes incredibil in tari precum Germania sau Norvegia chiar daca ar parea “usor” sexista pentru un vorbitor nativ de limba engleza.
In esenta, insa, Sheik Yerbouti este un album care parodiaza rock-ul anilor 70. Tryin’ to grow a chin (13) trece ca in branza prin Tommy a celor de la Who si Hotel California – Eagles. Flakes (2) este delicioasa prin parodierea lui Bob Dylan executata de Adrian Belew (viitorul vocal King Crimson). I have been in you (1) parodiaza piesa lui Peter Frampton…
Rubber shirt (10) este prima piesa Zappa care foloseste tehnica (denumita de artist) xenochrony. Este vorba de o combinatie (mixaj) de trei instrumente (chitara, bas, tobe) care au acelasi tempo fara a exista insa o relatie de cauzalitate intre partituri. Zappa va folosi ulterior mult mai rafinat acest tip de mixaj. Rezultatele sunt de cele mai multe ori suprinzatoare.
Jewish princess (16) a fost, probabil, cea mai mediatizata piesa a artistului.Acuzata de antisemitism a declansat o serie de cancan-uri suculente pentru publicul artistului.
Yo Mama (18) piesa care inchide discul reprezinta un punct de maxim in discografia artistului. Solo-urile de chitara (inregistrate live) dau clasa si prestanta unui disc greu de digerat de catre un ascultator serios de muzica. Piesa reuseste sa descompuna “forma” descoperind fondul. Constituie o invitatie de reascultare a albumului la un alt nivel muzical si spiritual. Desi pare paradoxal, Yo Mama transforma albumul intr-o enigma greu de descifrat.
Consider auditia acestui album un pas intermediar (dar esential) in descoperirea artistului. La fel nu trebuie uitat ca intre Jupiter si Marte se afla o micuta planeta numita Zappafrank. Neobservabila cu ochiul liber…
|
