Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Rock romanesc
|
|
Prin acest album, Timpuri Noi se intorc in afaceri, sau cel putin asa spera. Nu am vorbit cu ei in mod explicit despre intentiile pe care le au, dar suntem indreptatiti sa credem cele afirmate, deoarece anuntul este facut inca din titlu, cu convingere (scrie negru pe alb – la propriu). Si apoi nu avem de-a face cu un cantec de lebada ori cu o miscare de recuperare a ceva pierdut, caci piesele selectate si recantate, respectiv remixate sunt in principiu chiar marile hit-uri ale formatiei, deja intrate in constiinta publicului. Un public alcatuit preponderent din persoane de peste treizeci de ani, care i-a prins pe Dan Iliescu si Adrian Plesca (in ce ordine prefera cititorul) inca din momentele cand Becul, Mistretul sau Vecina erau ultimele noutati ale muzicii romanesti.
Dupa iesirea din afaceri cu Zid si Partizan, deja citatii Iliescu si Plesca (chitara; voce) au refacut Timpuri(le) Noi impreuna cu Silviu Sanda (bas) si Andrei Barbulescu (tobe). Dintre cele saptesprezece titluri ale Intoarcerii in afaceri, nu mai putin de sapte sunt remixuri (Gojira & Kosak; Dan Handrabur; Rolf; Brazda lui Novac; Lucian Stan; Michi). Grupul pieselor inedite este reprezentat de primele trei plus unu titluri (pe care le tratam diferentiat dupa cum le-am impartit in grupe). Piese noi – idei muzicale cu care compozitorul ne facuse cunostinta intr-un trecut indepartat.
Versurile din “Umbrela”(1) sunt altele decat in “Veta”, “Vecina”, etc., dar in esenta aceleasi. Dealtfel si muzica. Compozitorul (“Si pe asta a facut-o tot Iliescu” – Artan Plesca) plonjeaza prea mult in personajul pe care l-a creat abuzand de nuante la background-ul vocal, ceea ce creaza o stare de disperare in conflict cu ironia dorita.
“Rock’n Roll”(2) este una dintre acele piese de entertainment, care ascultate fara bunavointa, umor si detasare pot starni reactii adverse. Eventualul ascultator din strainatate va acuza pe buna dreptate regionalismul cultural, urmand acelasi traseu ca mondenul roman care respinge si taxeaza atitudinea propusa de discotecile de la tara (unde participantii, in calitatea lor de cunoscatori a ceea ce se intampla acolo, se distreaza de minune).
Nici “Asteroidul”(3) nu ajunge prea departe. Cu asemenea piese, Timpuri Noi ar fi devenit altceva decat ceea ce sunt si, daca ne permitem o gluma ruseasca, nu ar fi ajuns niciodata la PRO TV.
Prin “Tata”(4), afacerile trupei pot ajunge la faliment. Nu ne indoim de sentimentele curate care anima compozitia; nici de similitudinea cu Pavel Stratan (la nivel de finalitate poetica). Ironia soartei face ca cei ce probabil vor sa “prinda” un segment mai larg de public prin aceasta miscare, cateva piese mai incolo, canta versurile: “Veto, vino aici, vino la tata (fiindca vreau ca sa te impac, fiindca asta vreau sa-ti fac)”. Chiar daca nu punem semnul egalitatii intre parinte si tata, polisemantismul ultimului termen in suita Timpuri Noi este interpretabil drept o bilă neagra (in accepţiunea lui Robert Turcescu).
Intr-o insiruire simpla, “Vecina”(5), “Emigrant USA”(6), “Victoria”(7), “Veta”(8), “Luca”(9) si “Adeline”(10) sunt mai degraba doar simpatice reluari ale pieselor de referinta, decat variante de baza ale unor cantece dragute de ieri si alaltaieri.
Din punct de vedere cantitativ, “Adeline”, prin reluarea sub forma de remix in (inca) doua randuri (11), (17) detine ponderea absoluta. Alte remixuri sunt: “Vecina”(12), “Tanta”(13), “Namol”(14), “Luca”(15) si “Stan”(16).
Sperand ca Timpuri Noi chiar s-au intors in afaceri, mentionam ca am fost obligati de imprejurari sa operam cu atatea titluri, deoarece mai multe decat s-au spus (uneori chiar de noi) despre piese la aparitia lor in circuit, nu intentionam sa spunem. Ca sunetul este cumva mai ingrijit sau modern, se datoreaza trecerii timpului in favoarea Adobe Audition–ului, Vegas–ului, Sound Forge–ului si a altor minunatii ale industriei soft.
|
