Anul 2006 a adus doua evenimente care pareau sa alinieze planetele intr-o conjunctura favorabila noului album Trooper: aparitia EP-ului Gloria, care lasa calea deschisa unei exprimari proprii, in urma concentrarii si arhivarii influentelor Iris si aparitia volumului de poezii Ingerul fara nume, al lui Alin Dinca, premisa pentru un salt calitativ al versurilor, in vederea stergerii senzatiei provocata de formularea de trista amintire „La revedere, proasto, adio, am plecat”.
Trooper si-a castigat notorietatea pe scena metal prin albumul de debut, Trooper I, care a aparut intr-o perioada arida si a reusit sa satisfaca cerinte latente la nivel de underground. Prin Desant, conceput dupa reteta clasica a unui potpuriu, Trooper a incercat o deschidere spre o categorie mai larga de ascultatori, dar, in acelasi timp, a speculat eficient criza majora existenta la nivelul heavy metal-ului romanesc si a reusit sa isi tina loial un public caruia, in linii mari, nu i se mai adresa. Pe Electric, trupa isi propune sa dezvolte cateva din ideiile Desantului, avand convingerea clara ca piese ca Strigat si Tari ca muntii constituie, in continuare, elemente suficiente pentru conservarea bazei primordiale de fani pe parcursul procesului de dezorientare conceptuala, specific actiunii premeditate de fortare a granitelor mainstream-ului.
Compus din 15 piese si un intro, Electric este aglomerat si, la fel ca albumul anterior, corigent la capitolul selectie. Coperta - kitsch merge pe linia antecedentelor in aceasta privinta. Cu o carte de vizita pe care scrie heavy metal, produsul este departe de definitia clasica a genului. Chintesenta albumului se contureaza printr-un set de piese care reuseste sa prezinte coerent si unitar teme hard rock, cu nuante glam. Accentul este pus pe melodie si pe refrene, partiturile de chitara atent lucrate fiind deja o obisnuinta. Vocalul incearca sa se adapteze din mers multiplelor ramificatii muzicale, insa rareori reuseste sa fie convingator. Desi Trooper a avut din nou ghinionul de a ocoli un hit radio atat de ravnit, compozitii ca Nu mai conteaza (6) si Maine vom sti (13) pot fi considerate punctele maxime ale acestei directii. Baladele nu exceleaza, prioritara fiind starea de moment la o clasificare valorica. Plaja amintirilor (14) si Ratacit pe drumul vietii (10) se remarca prin eliminarea calapodului Cargo de pe finalul piesei Amintiri, prezent doar pe piesa In visul meu (5).
Trooper isi asuma locul de esalon secund prin dublul tribut, indirect si direct, platit rock-ului romanesc. Tributul indirect ia forma influentelor Iris, inconfundabile si deocamdata inseparabile de sound-ul trupei. Irisul din Trooper se distinge difuz in piesa Fiecare zi (2), ne readuce laitmotivul marii in Oriunde ma voi duce (4) si ne confirma ca Minculescu inca reprezinta un model demn de urmat in Hei, tu (9), chiar si combinat cu parti vocale a la Zakk Wylde. Tributul direct, preluarea unei piese a unei trupe romanesti, a devenit un ritual obisnuit pentru fiecare produs. Daca piesele alese pe albumele anterioare nu au evidentiat decat intentia de a aduce un omagiu precursorilor, fara mari pretentii muzicale, Testament (15), compozitia celor de la Chrom Dioxid, dezechilibreaza ordinea fireasca de pe Electric si pune in vadita inferioritate multe compozitii proprii.
In stele (12) si O viata este prea mult (16) sunt doua implanturi pe trupul Electricului. Aplicate ca puncte de sprijin pentru fanii Trooper I, cele doua compozitii se remarca prin expunere ostentativa de virtuozitate instrumentala, rememorari temperate ale unor secvente incipiente si expansiune epica stangace, nejustificata in context.
Versurile sunt la acelasi nivel mediu, fara diferente calitative vizibile, si au un rol secundar, daca este sa ne luam dupa recomandarile membrilor trupei, care scot ca alibi ideea de licenta poetica. Platitudinea dulceaga si panseurile sunt echilibrate de sentimentalisme lacrimogene, golite de conotatiile lubrice care animau prestatiile live. Agresivitatea verbala a resemnatului din piesa Doar a mea este inlocuita cu formularea mai eleganta “dispari din ochii mei”. Pretentiile poetice sunt demolate de luftul major “priviri se agata incet de noi, priviri ma trag ca un pietroi” si registrul ingust de termeni rotiti pana la tocire: cer, pamant, zi, noapte, soare, luna, nori, furtuna, amintire, vis.
In loc sa aduca o identitate clara si omogenizare pe un anumit segment, Electric cimenteaza tarele albumului precedent: ambiguitate conceptuala, reductionism la formule consacrate si un sound impins tot mai mult inspre comercial. Metafora copacului crescut intr-o camera, dezvoltata de Aurelian Dinca intr-un interviu, a ramas din pacate valabila. Inabusit din cauza plafonului pe care nu poate sa il strapunga, Trooper nu reuseste decat o dezvoltare orizontala pana la limitele intre care s-a fixat.
|
