 |
Southern Born Killes (2006)
09 Februarie 2007
de Aron Biro |
Primul lucru care sare in ochi la albumul de revenire al grupului Stuck Mojo este rima intre wussie si Yoko Ono’s pussy, pe piesa Yoko, dedicata tuturor rockerilor care si-au abandonat trupa si visele pentru o femeie, in frunte cu Lennon si Rich Ward. Al doilea aspect este felul in care a fost promovat albumul: pus la dispozitia fanilor gratuit, pe site-ul trupei, stuckmojomedia.com, sub pretextul ca Stuck Mojo poate face mai multi bani din donatii decat au facut vreodata sub contractul cu Century Media. In plus era evident ca evenimentele politice din America ultimilor ani n-aveau cum sa treaca nefiltrate prin opiniile incorecte politic ale miliţiilor vigilante. Albumul pare a fi rezultatul unei “shotgun marriage” intre obsesiile crestine ale chitaristului Rich Ward (casa de discuri personala se numeste Psalms of the Ward) si promovarea identitatii americane.
Colaborarea cu Andy Sneap continua sa asigure un sunet perfect american, dar colaborarea cu Bonz, la randul lui convertit la bible-metal cu proiectul Dead Gospel, a fost incheiata sub pretextul divergentelor artistice. Locul este ocupat de un alt hip-hoper rural, probabil cu mai putina initiativa artistica dar cu un nume ce invoca linia de sange a primilor aristocratzi negri ai Sudului: Lord Nelson.
Muzical, lucrurile sunt incurajatoare. Evitand metoda resuscitarii voodoo intr-o formatiune originala dar neinsufletita, Stuck Mojo reapare pe scena rock doar ca masura a vanitatii compozitorului Rich Ward. Desi se incearca fara succes reconstituirea impactului albumului Rising, marele avantaj e ca Ward a renuntat la ambitiile mainstream in care s-a inecat materialul precedent, Declaration of the Headhunter. Contributzia cantaretzului soul Christie Cook la piesa Southern Born Killers nu se ridica nici la poalele entuziasmului cu care se canta Southern Pride in urma cu 9 ani. In schimb, Ward foloseste cateva ocazii pentru a-si etala calitati melodice dezvoltate in ultimii ani prin intermediul proiectului de balade rock la margine de carosabil cu titlul My Kung-fu is Good, publicat sub numele The Duke.
Temele abordate sunt puternic incarcate politic, cu extrase din interviuri cu teroristi arabi, predicatori palestineni si piloti de elicoptere, iar videoclipul Open Season a fost luat deja in suturi de Consiliul pentru Relatii Americano-Islamice pentru cugetari lirice patriotice la adresa problemei din Irak: No matter if you're woman or man, or child / My profile is crazy/.../The hunt is on and it’s open season. Inamicii natiunii americane sunt luati la palme si numarati pe degete, uraganul Katrina e dat de toti peretii, SIDA tinuta sub papuc iar Lord Nelson marsheaza pe piesa I’m American cu o Biblie atarnata la centura, racnind Hate me, blame me, you can’t shame me. Cartile se arunca pe masa cu excelenta Metal is Dead, in care se deplange fariseismul caselor de discuri si dogma morgana in care se scalda miscarea metal moderna.
In concluzie, Southern Born Killers este un binevenit si neasteptat nou capitol in istoria Stuck Mojo, istorie care a inceput, conform declaratiei lui Rich Ward, odata cu semnarea Declaratiei de Independentza de catre un stra-stra-strabunic al sau de pe partea mamei.
|
