 |
The Butterfly Effect (1999)
18 Martie 2007
de Aron Biro |
Albumul Butterfly Effect este un test Rorschach - o pata de cerneala pe o hartie impaturita. Desfacem hartia si interpretam: unii vad o pata, altii o piesa de insectar, altii un atractor Lorenz. Nu e o metafora, gasiti asta chiar in bookletul albumului. Din diferite motive, fanii care au discreditat materialul nu au sesizat conexiunea intre titlul albumului si fluturele de cerneala. Au vazut doar o pata si li s-a parut ca bookletul e murdar. Si au picat testul, ceea ce a costat trupa. Nu se cuvine sa vinzi teste de personalitate clientilor.
Calitatile albumului stau tocmai in esecul (aparent sau nu, intentionat sau nu) de a produce un album industrial tributar grupului Nine Inch Nails. Deviatzia este data de vocea lui Fernando Ribeiro care stabileste un registru gotic de deosebita gravitate intr-un stil instrumental folosit mai frecvent pentru a da curs unor isterii punk declarative. Toba sparta si rotopercutorul care asigura ritmul ar fi ocazie de destrabalare hiperkinetica daca Ribeiro nu ar impune prezenta sa de Big Brother sobru si mereu cu degetul pe un apocaliptic buton rosu.
Albumul a fost dezvoltat in jurul unui efect software de procesare audio descoperit in joaca de claparul si compozitorul albumului Pedro Paixao. Efectul consta in zgomotul metalizat al batailor de aripi (de fluture?), hiperamplificat pe anumite piese pana la dimensiuni de tornada. Vibratia sa recurenta, in rezonantza cu un exercitiu de percutie extrem de sacadata, reluat ulterior pe albumul Antidote, fragmenteaza puternic armonia albumului, piedica ce s-a dovedit de netrecut de catre majoritatea fanilor ce asteptau de la Moonspell refrene cantate cu pumnul strans şi cu capul dat pe spate. Piesa I am the Eternal Spectator rezuma reteta tehnica dupa care a fost alcatuit intreg materialul.
Pornind de la titlul si ideea de compozitie, nu i-a luat mult lui Ribeiro sa construiasca un concept bazat pe teoria haosului, atractorul Lorenz si petele Rorschach, sustinut de referintele filosofice şi mitologice care au contribuit la identitatea grupului. Desi secundare, nu lipsesc elementele gotic-erotice (Adaptables, Solitary Vice, Selfabuse) sau cele etno-tribale (piesa de titlu) insa terenul pe care joaca trupa este psihedelicul (o parte din piese includ referinţe la scriitorii William Burroughs şi Bret Easton Ellis). In plus, se joaca cu toti oamenii in teren. Desi subordonati ideilor lui Paixao, nici unul din membri nu se simte stingher, iar lipsa desavarsita a solourilor de chitara pare absolut naturala.
Plasa de sigurantza a fost, aproximativ in aceeasi perioada, un album in stil Moonspell traditional, inregistrat de Ribeiro si o parte din colegii sai sub numele Daemonarch. Nu neaparat in mod ciudat, s-a preferat ca marca Moonspell sa fie purtata tocmai de albumul mai experimental dintre cele doua. Conform opiniei lui Ribeiro, daca un album ca Wolfheart, considerat istoric si genial de catre fani, ar fi aparut in anul 2000, ar fi fost considerat in cel mai bun caz un produs mediocru. Scopul Moonspell pare a fi “albume potrivite la momentele potrivite”. Butterfly Effect a ocazionat primul turneu american al trupei, un riscant pas de la sigurantza festivalurilor europene la serbarile cu wrestling şi autografe ale vedetelor porno de peste ocean. O perioada din cariera Moonspell dedicata marcarii teritorili
|
