Durerile facerii albumului Dead Again marcheaza o perioada de schimbari majore in existenta grupului: incetarea colaborarii cu Roadrunner Records, infiintzarea proiectului Seventh Void de catre chitaristul Hickey si tobosarul Kelly si, in acelasi timp, cooptarea celor doi in grupul Danzig, una din influentele majore ale stilului TON. Totusi, evenimentul care marcheaza major noul album este aparenta convertire la crestinism a lui Peter Steele. Victima a caselor de discuri, hartuit de homosexuali, cu narile iritate de cocaina, sfasiat de inmormantarile in familie si cu un dureros dor de mama, Peter Steele gaseste lumina calauzitoare in imaginea calugarului zombificat Rasputin, deopotriva tzap ispashitor al istoriei corupte, sfant adulat de prostituate, salvator si afurisitor al contemporaneitatzii sale. Tonul de imprecatie biblica asigura albumului Dead Again coeziunea conceptuala care a lipsit pe precedentul Life is Killing Me.

 

Anticiparile nihiliste de pe World Coming Down capata o data mai precisa, daca e sa dam crezare posturii evanghelice fluturate pe single-ul The Profit of Doom (3): anul 2029 va aduce, conform profetziei Type O Negative, sfarsitul lumii prin coliziune cu un asteroid. Pana la data fatidica si eliberatoare, iconoclastul catolic Peter Steele compune piese pe tema vietzii de dupa moarte, a mortzii de dupa viatza de dupa moarte, a vietzii de dinainte de nastere si a conflictului israelo-palestinian (These Three Things (6)). Fara indoiala, avem de a face cu o rascruce majora in dogma lirica a grupului, de la dark metalul cand misogin, cand feminist, la un white metal in care nu e clar daca "white" semnifica speranta crestina sau imaculata cocaina. Erotismul este deasemenea puternic filtrat in cheie biblica: An Ode to Locksmiths (9) ne spune povestea penisului serpentin si a marului inocentei. Halloween in Heaven (5) aduce prima picanterie in cadrul unui stil comod pentru trupa, vocea feminina a grupului Lycia. Piesa ne garanteaza ca toti muzicienii rock ajung in rai, incadrandu-se in trendul tributurilor aduse mortii regretatului Dimebag (Pantera) de catre grupurile metal americane.

 

Momentul gotic, privire aruncata in urma la October Rust despre anotimpuri si regrete mai uscate decat frunzele, este consistenta September Sun (4), altfel o piesa izolata in contextul retro al unui album care alterneaza intre stoner doom saptezecist si refrene punk. Albumul se incheie in stil traditional psihedelic cu Hail and Farewell to Britain (10), finalizata cu o posibila retrospectiva (sau profetie?) ambientala legata de Anglia si rafalele Luftwaffe.