 |
Slow, Deep and Hard (1991)
01 Iunie 2007
de Aron Biro |
Slow Deep and Hard este albumul cu numarul minus zero al trupei Type O Negative. Materialul este desconsiderat profund de insisi membrii grupului, nu atat datorita haosului nihilist acordat perfect cu filosofia incoerenta a grupului, cat datorita faptului ca e vorba de o ciorna a viitorului Bloody Kisses, insa una lipsita de orice dozaj, incapabilal sa pastreze o balantza intre ingredientele doom si punk.
Cuplul Steele-Silver reincepeau cu acest album a doua casnicie, dupa tineretea irosita in grupul optzecist de hardcore latrat Carnivore. Acordandu-si o noua shansa, cei doi incearca cu acest debut sa depaseasca perioada unor piese ca Angry Neurotic Catholics spre o atitudine mai temperata. Piesele sunt ori prea slow, ori prea hard si niciodata suficient de deep, degajand energia specifica maniaco-depresivilor.
Piesa care da germenele conceptual si stilistic pentru intreaga cariera TON este Unsuccessfully Coping with the Natural Beauty of Infidelity. Lungimea piesei este proportionala cu a titlului, contzinutul fiind o alternantza de momente doom si punk lipsite de continuitate, in care vocea isi asuma cand rolul de narator cand cel de cantaretz. Povestea este cea sugerata de titlu: bantuind alei si mijloace de transport in comun, eroul arunca invective in femeia care l-a inshelat, cu sustinerea corala a colegilor de trupa: He knows you’re fucking someone else. Povestea continua pe piesa Xero Tolerance in care barbatul rival este ucis cu bestialitate si se finalizeaza cu Prelude to Agony in care femeia amorala este violata pe un fundal de incantatzii mistice si zgomotul sfredelitor al unui picamer. Trilogia totalizeaza peste o jumatate de ora de misoginism nihilist fara precedent in istoria muzicii metal. Drama se incheie pe coordonate experimental-ambientale, unde ambientalul in conceptia Type O Negative reprezinta un minut de liniste totala, intitulat sugestiv The Misinterpretation of Silence and Its Disastrous Consequences.
Epilogul albumului surprinde poetul intr-un moment introspectiv de vulnerabilitate. Peter Steele pare o bestie straduindu-se sa se transforme in modelul de senzualitate consacrat de albumele urmatoare, dar care mai are inca bale la colturile gurii, par in urechi si sange pe canini. Morala fabulei:
|
