Dupa evenimentele prezentate in recenzia albumului anterior, Korn mai pierde un membru esential, patronul de restaurante David Silveria (baterie) al carui ritm impiedicat a definit paradigma nu-metal. Pe masura ce randurile grupului se restrang si identitatea sa se dilueaza in contributia unor DJ ca Atticus Ross (Pink, fost colaborator Nine Inch Nails), e usor de inteles de ce albumul din 2007 nu are titlu. A nu se confunda cu albumul de debut self-titled. Un album self-titled defineste o identitate. Un album publicat sub declaratia “why not let our fans just call it whatever they wanna call it” (rezumata de presa prin titlul de lucru Untitled), arata o criza de identitate.

 

Criza de identitate este o problema eterna a muzicii si a brandurilor rock, care se manifesta cu o ciclicitate influentata de progresul tehnologic, paradigmele sociale si permisivitatea conceptului de libertate a expresiei. Experimentele heavy metal ale anilor 80 s-au desfasurat pe doua directii divergente: pe de o parte cautarea unor forme de expresie cat mai extreme si greu comprehensibile (thrash, death, black etc.), pe de alta parte cautarea unor forme de exprimare cross-over care sa inglobeze elemente externe rockului (gotic, industrial, nu-metal). O miscare de trupe similara se manifesta la scara mai mica si intr-un ritm mai alert in nu-metal. In primul rand, sub eticheta metalcore se promoveaza trupe nu-metal cu produse mai agresive decat cele mai extreme produse optzeciste (Slipknot, Devildriver etc.). In al doilea rand, un numar important de trupe, intre care si Korn, incearca sa duca experimentul mai departe in spirit cross-over, ingloband ingrediente care candva au definit eticheta gotic metal: elemente electronice, instrumente clasice si voci feminine, cu o tendinta de personalizare a mesajului dusa pana la acest caz extrem in care avem voie sa ne alegem titlul albumului.

 

Conceptul de nu-metal gotic (etichetat deocamdata oficial ca psychedelic rock, sub justificarea unor influente The Cure) nu este nici pe de parte atat de anecdotic pe cat consideram in cadrul recenziei albumului precedent. Ideea se pare ca a rasarit odata cu Evanescence si convergentza genurilor de rock mainstream din SUA (nu-metal) si Europa (Nightwish, HIM). Trebuie acordate merite si celor din Apocalyptica, pentru stramutarea riffurilor Pantera si Sepultura pe violoncel. Se poate identifica un veritabil imn al noii abordari in versiunea etno-simfonica a hitului Korn Freak on a leash, in care Davis incearca un duet gotic sensibil cu Amy Lee, sacrificand chiar masura versurilor originale in incercarea de a ocoli silaba fuck.

 

Aflat in faza embrionara, nu-metalul gotic e viciat de inadecvari similare cu cele care au pus sub zodia ridicolului primele initiative ale metalului gotic nouazecist, dintre care indicam maritishul lui Shakespeare cu death-metalul, stramutarea credintzelor death/black din zona benzilor desenate horror inspre filozofie (si inapoi) sau satanismul folcloric. In acest timp, in SUA, Marilyn Manson reinstaura si proteja statutul rock starului satanist, pentru ca ulterior Evanescence sa echilibreze balantza prin divertismentul rock baptist. Dar iata ca Manson divortzeaza si publicul candva inflacarat de tezele Korn atinge varsta insuratorii, iar rockul american incepe sa se transforme alert pe cararile consacrate in Europa. Deocamdata Korn au recrutat un clapar iar noul produs ofera o balada intitulata Kiss, cantata pe instrumente clasice. Mai departe, Untitled contine, conform bassistului Fieldy, “a couple of songs about almost dying. [...] They’re pretty touching, it’s cool”. La acestea se adauga o piesa Korn traditional-misogina (Bitch we got a problem), dar si doua replici la adresa calomniilor din cartea How i found God, quit Korn and live to tell the story a fostului chitarist Brian “Head” Welch (simfonica Ever be si dansanta Love and luxury). Single-ul Evolution afirma fara nici un fel de subtilitate preocuparea grupului pentru transformare.