Aparut in 2007 albumul cu numarul cinci al discografiei IPR nu scapa de principalele metehne autohtone: lipsa de originalitate, sunetul “gol” si monotonia. Trecand peste ceea ce putem numi loc comun in muzica romaneasca (de orice fel), totusi Monolith reprezinta un material ok pentru ceea ce incearca Implant(atii). Autocatalogarea de hardcore nu este, insa,  foarte exacta. Elaborare  pieselor este necaracteristica genului amintit.

 

Pigmentate cu punk, rap, hip hop, grunge sau riff-uri pure de heavy metal, cele 11 piese devin agreabile chiar si pentru urechi mai putin exersate cu formele extreme de rock. Din acest punct de vedere piesa Apus (10) este de departe punctul de maxim al discului. Invitatii Cristina Padurariu si Petrica Ionutescu de la Blazzaj aduc “ingredientele” necesare unui hit underground. Este singurul moment cand sunetul prinde acea consistenta si coerenta de care duce atata lipsa miscarea muzicala autohtona.

 

Din nefericire textele pieselor trag in jos nota generala a albumului. Rezistenta continua (8) spune totul in acest sens. Titlul declarativ este dublat de versuri precum “Timisoara este orasul revolutiei” sau “Securisti imputiti”. Este usor de imaginat scenariul in care un ascultator de 14 – 18 ani sa scape diferenta dintre securisti, brigadieri si hoardele de huni. In aceasta idee, Revolutia de la Timisoara va fi asimilata, via manualul de istorie, cu Unirea de la Alba Iulia.

 

Meesages to gods (3) s-ar fi putut numi, mult mai bine, Messages from Gods. Este un mix(aj) reusit intre Sepultura – Refuse/Resist si Pantera – Message in Blood cu un excelent riff Metallica venit din vremurile lui Ride the Lightning. Nu avem de unde sti daca aceasta a fost intentia trupei.

 

Sidef (4) este un alt moment de varf de pe Monolith. Trupa a gasit acel echilibru instabil care poate naste piese cu tente emotionale. Gandul imi fuge la excelenta piesa Linkin Park & Jay Z – Numb Encore.

 

Tribut (10) merge pe efectul antitetic intre sunetul IPR si cantecul unui cor de copii timisorean. Ideea este insa inecata prin tergiversarea momentului de intrare al corului. Un exemplu perfect de anti-climax.