Dupa doua albume inscriptibile intr-un pattern de symphonic prog sound, Test Of Wills , al treilea titlu al discografiei Magellan, este o mostra reprezentativa de metal prog. Cei trei componenti ai trupei, Trent Gardner - voce, clape, trombon; Wayne Gardner - chitara, bas, voce; Brad Kaiser – tobe, au facut “miscarea tranzlatie” spre o zona de mai mare accesibilitate, fara a scadea insa nivelul. Astfel, riff-urile de chitara tind sa se substituie melodiei, gamele vocale au fost extinse iar citatul muzical a castigat un rol de baza in noile compozitii.
Dupa un preludiu “radiofonic” vorbit, “Gameface”(1) debuteaza in maniera Jethro Tull si deopotriva Kansas. Accentele Rush, prezente pe intreg albumul, isi fac aparitia inca din aceasta prima compozitie.
“A Social Marginal”(2) pastreaza atmosfera albumelor precedente. Piesa incepe cu un solo te baterie de cateva minute. O suma de combinatii si rezolvari armonice utilizate pe Impending Ascension au fost folosite si de aceasta ocazie.
“Walk Fast, Look Worried” (3) este o veritabila balada, gen care nu se regaseste in abordarile anteriore ale formatiei Magellan. Exista o anumita categorie de public pentru care astfel de piese inseamna adevarul suprem in muzica. Spock’s Beard si-a adus prin “Thougts (Part Three)” un important segment de fani.
“Test Of Wills”(4) aminteste prin complexitate de cele mai interesante momente ale prog-ului saptezecist, fiind plasat prin sunet fara echivoc in anii ’90. Timp de 11’28”, cei trei muzicieni fac slalom printre diverse genuri muzicale, dintre care nu lipseste nici jazz-ul. Stilul ramane insa constant.
Odata cu “Bully Pulpit”(5) directia compozitionala se modifica, frazele muzicale traversand zona experimentului sonor.
In “Jacko”(6) se simte o tenta Jethro Tull, amplificata considerabil de sunetul de flaut al unui pasaj de orga. Tenta Gentle Giant este si ea prezenta.
“Crucible”(7) se intoarce in coordonatele metal prog. Piesa e construita pe riff-uri grele si percutie sacadata.
“Preaching The Converted”(8) este un fel de Lamb Lies Down on Brodway riff-at. Daca ar fi “intrat” vocea lui Peter Gabriel, cred ca nimeni nu s-ar fi mirat.
Intr-o maniera a la Jethro Tull, cu flaut andersonian, “Critics Carnival”(9) incheie monumental un album care isi trage seva din marea muzica a anilor ’70, dar care prin propriul limbaj aduce noutate in peisajul nouazecist.
Mai degraba decat sa deschida un nou drum, Magellan a destramat o serie de idei preconcepute despre perimarea prog-ului, ca gen. Forma de metal si fondul progressive pot “face casa impreuna”. Test of Wills nu este un album conceptual. Compozitiile selectate si imprimate reprezinta un moment bine definit din cariera artistica a trupei. Dorinta de update-are, faptul de a fi in pas cu vremea, reflecta una dintre problemele majore care apar recurent in fiecare deceniu: ceea ce nu apartine prezentului, are sanse scazute "de viitor". Faptul ca in tari precum Romania apar pe banda rulanta formatii racordate la idei deja “istorice” reflecta lipsa de orizont. Depasirea acestor limite reprezinta un adevarat test.
|