Albumul The Master Said a aparut in 1971. Marturisesc faptul ca initial, titlul a fost cel care mi-a atras atentia. Ascultand materialul am constatat, daca mai era nevoie de asa ceva, ca in lume s-a facut multa muzica buna. Doar o parte dintre cei buni au ajuns sa fie cunoscuti publicului larg, ceea ce nu este asa rau, caci surprizele descoperirii a ceva nou si bun sunt intotdeauna un prilej de bucurie. La antipod, numeroase persoane recomandate de orice altceva decat de valoare au intrat in constiinta maselor. Nu vom discuta insa aici aspectul raportului dintre popularitate si valoare.

 

Roland Kovac New Set a imprimat doua albume - cel la care ne referim si apoi in anul urmator Love That. Componenta "noului set" este urmatoarea: Roland Kovac – clape; Siegfried "Sigi" Schwab – chitara; Franz Löffler - bas si Charly Antolini - drums. Genul abordat este un progressive care isi are originile in jazz. Forma trimite deopotriva spre ambiental si soundtrack, mod de abordare care era pe val in perioada. Pasajele solistice de orga sunt alternate cu momente de chitara in forta, totul sub egida unui psihedelic moderat. Corespondentele lui Kovac cu Brian Auger sunt dificil de evitat intr-o analiza sinoptica. La "Maitre" Roland melodicitatea nu joaca insa un rol atat de important in economia interpretarii. Acordurile a la Emerson si racordurile marca Wakeman lasa o autonomie insemnata basului, permitand in acelasi timp caracterizarea muzicii prin adjectivul "jazzy".

 

Albumul contine patru piese, (primele) doua de dimensiuni insemnate (17:32 si 10:35), celelalte fiind in formatului "radiofonic" de trei minute.  "The Master Said" (1) are 25 de parti, (sub)diviziuni ce au de-a face mai degraba cu aranjamentele muzicale decat cu conceptia. Compozitia surprinde spiritul epocii in ceea ce priveste asteptarile publicului. Piesa are o istorie bazata pe interventii instrumentale si distributie de solo-uri care permite deplina receptare, sa-i spunem liniara, fara eforturi deosebite din partea receptorului specializat in "muzichii".

 

"Birth Of A Saint" (2) este o compozitie mult mai eclectica. Aceasta gazduieste atat ritmuri country & western cat si armonii gotice (de church organ). Critica de specialitate pomeneste de un avant- fussion, parerea semnatarului fiind ca sintagma ceva mai putin elaborata, dar la fel de cuprinzatoare  de soundtrak - psihedelic se potriveste mai bine. In spatele sunetelor vibrate stau de fapt oscilatorii si maneta chitarii sau pedala Hammond-ului.

 

"Eternal Dimension" (3) aduce cu "Whiter Shade Of Pale" a formatiei Procol Harum. Dialogurile instrumentale sunt specialitatea formatiei.

 

"David’s Dance"(3) a fost semnata de Pietro Leguani ... care nu este nimic altceva decat unul dintre pseudonimele lui Roland Kovac. Piesa a fost compusa pentru (un ton de) flaut, acompaniat de chitara si cu o linie puternica de bas.

 

Despre muzica lui Roland Kovac si a New Set -ului s-a spus constant ca are functie ambientala si de background sonor. Calificativul de muzica pentru un horror italian care a fost pus piesei "Birth Of A Saint", de jazzy psihedelic pentru "Master Said", si nu in ultimul rand acela de muzica destinata slujbei de duminica dimineata pentru ""Eternal Dimension", trecand peste latura peiorativa a trimiterilor, nu sunt asa de indepartate de (un) adevar. Kovac avea sa  compuna muzica pentru Breathless (cu Richard Gere!) si Pulp Fiction -ul lui Tarantino.