Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
 |
Daca Amon Duul este una din nebuloasele rockului psihedelic, Experimente constituie gaura neagra in care au fost absorbite toate pornirile trupei. Experimente este ultima emanatie discografica a gruparii, a carei activitate muzicala s-a oprit in 1971. Inregistrarea apartine tot sesiunii mamut din 1968, dar lansarea albumului a venit de-abia in 1979, in plina efervescenta punk (materialul s-a vandut cel mai bine in Marea Britanie). Deja nu mai avem de-a face cu tentative de piese cu titlu si, eventual, versuri. 66 de minute de jamming respingator, impartit in 24 de bucati, taierea neavand la baza alt criteriu decat schimbarea ritmicii fiecarei parti.
Cred ca Experimente ramane, prin definitie, albumul aberant si inascultabil. Chiar ma gandeam la un monolog al celor din Amon Duul in fata punkului: “Nu mai vreti progresivitati si psihedelisme? Luati aici anarhie rock mai infecta ca o flegma a lui Sid Vicious. Vreti trei riffuri pe piesa? Va dam noi piese demente cu un riff!”. Experimente este, tot prin definitie, prototipul albumului care dauneaza creierului si aparatului auditiv. Captain Trip – casa de discuri (japoneza, bineinteles) care l-a editat pe CD a avut bunavointa sa ne serveasca intreaga cacofonie in mod stereo, iar Experimentele sunt la fel de psihedelice si jegoase precum o portie de aurolac servita intr-o noapte sinistranta. Nu… n-am inhalat aurolac, nici macar pentru a asculta Amon Duul, dar am “simtit” albumul la casti, pe intuneric, intr-o noapte ploioasa, rece si mohorata, de sambata spre duminica, in care probabil erau treji numai subsemnatul si liderii FSN, agitati de necesitatea coruptiei votului natiei.
Avem de-a face cu un “post-psihedelism”. Ce se aude pe disc nu se adreseaza instinctelor puse la dans cu imaginatia. Nu as spune nici ca se adreseaza trupescului, desi “muzica” produsa aici apare ca extensie organica a nevoilor protagonistilor. Totul se petrece in jurul unor percutii tribale (7 din cei 8 membri creditati canta la un instrument de ritm), din care lipseste, insa, potenta rituala necesara. Pare ca Amon Duul sunt intr-o faza post-extatica, unde mintea, dar mai ales carnea, isi cer drepturile, fie de un nou avant, fie de relaxare. O asemenea orientare, exprimata de fiecare membru in parte dupa propriile simtiri alternante, genereaza prelungirea celor 24 de experimente. Daca instrumentatia isi cauta nehotarat linistirea (variate poticniri si incetiniri din ritm, fie ale percutiei, fie ale chitarilor, plus un ciudat sunet de trombon produs de sintetizatoare), vocile se aduna aleator pierdute si gemute, sugerand impregnarea sexuala a atmosferei (elementul caracteristic Amon Duul). Spre deosebire de un Psychedelic underground, unde se calatoreste pe culmi orgiastice… aici se urla dezolat “Vreau din nou ORGAAAAASM!!!”… Elocventa este o bucata precum Experience #10 unde tinerele din grupare se reduc vocal la trei animale flamande. Raspunsul masculilor vine tarziu, lipsit de vlaga, la finele Experience #19, prin tipete primitive. Experience #19 – cea mai lunga bucata (6 min), pregatita de un solo de tobe (Experience #17 si #18) - este o desfasurare “de forta”, letargica, a unor suflete epuizate si inspaimantate de sevraj. Totul suna atat de primar, incat ai senzatia ca rockul este dus pana la radacinile sale africane, de parca s-ar invoca un rit copulativ menit sa energizeze trupurile. Deja pe Experience #21 vocile devin stomacale, amintind de vibratiile unor calugari asiatici aflati in transa.
Coperta imi pare teribila, desi nu stiu daca inteleg ceva din ea. Sesizez insa niste excrescente falice in descompunere, aflate intre cromatica psihedelica si negrul absolut - vedenie ce imi da niste fiori. Dar cine sunt autorii listati ai Experimentelor? Angelica Filanda - vocals, percussion, Helge Filanda – congas, anvil, Ella Bauer - vocals, percussion, Rainer Bauer - guitar, vocals, Ullrich Leopold – bass, Peter Leopold – drums, Uschi Obermaier – percussion, Wolfgang Krischke - piano, percussion. Angelica, Helga, Ella. Iata cateva nume suave implicate in asemenea ceremonii LSD!!!
Poate ca morala ar fi: “Copii, nu faceti la fel!”. Nu recomand Amon Duul – Experimente nimanui. Am prezentat albumul din pura exhibitie. Auditiile integrale ale acestui material vor fi tot atat de rare precum votul Constitutiei, iar reusita ascultarii va depinde de la fel de rarisime momente de rezistenta a urechilor, eventual stimulate artificial cu cele mai daunatoare surogate toxicomane. Sa fie iubiti toti cei din "gruparea" Amon Duul, oriunde ar fi ei acum! Sa speram ca s-au lasat de nefericirea drogurilor!
01 Ianuarie 2006
|
