|
Sex With Onions (2009)
09 Martie 2009
de Mihai Plamadeala - Muzician Nomen Est Omen |
Sex With Onions este primul album solo al lui Eugen Nutescu, chitaristul formatiei Kumm, despre care protagonistul a declarat la lansare ca va ramane si singurul. Confirmarea sau infirmarea acestui fapt apartine viitorului. Numele Oigan, asa cum este scris, reprezinta transcrierea fonetica in limba romana a substantivului propriu german Eugen. Semi-porecla – transformata in renume - provine din perioada in care tanarul Nutescu era elev la Liceul German din Bucuresti.
Alaturi de Oigan – chitari, bas, clape, acordeon, percutie, programming, pe Sex With Onions ii mai intalnim pe Marius Moise (de la The Mood) in calitate de vocal la o piesa, pe Mihai Iordache la saxofon, Csergo Dominic la vibrafon, pe Forrest (de la ZOB) si Tavi Scurtu la tobe. Albumul are douasprezece piese vocal instrumentale destul de eterogene, dintre care doua sunt in limba romana, restul fiind in engleza. O prima clasificare trimite spre indie si trip hop, dar, dupa cum vom puncta in articol, avem de-a face cu o forma de alternative partial diferita de aceste subcategorii.
Sex –ul With Onions incepe cu … “Nimic”(1), compozitie ambience, trip-hop –ista, prin care Oigan a trecut pe langa o piesa mult mai “mare” decat cea pe care a realizat-o. Capcana sunt versurile (sau, dupa preferinta, cuvinte), pe alocuri (ne)potrivite. Ideea ca cineva, fiind sau dorind prea mult, nu este de fapt nimic si ca, la antipod, a nu fi in nici un fel poate insemna totul, este interesanta pentru un cantec. Numarul de silabe, rimele si licentele poetice anuleaza partial intentiile metafizice, desi vocea isi face pe deplin datoria. “Tu ai o scama pe o franghie / Tu ai un tatuaj pe sub o unghie” sau “Vrei sa creasca copaci pe case / Si sa reciclam calciul din oase” suna cumva mai in regula puse pe muzica decat recitate, dar impun totusi delimitarea de cele auzite, nu doar persoanelor care s-au delectat cu Shakespeare ci chiar a celor ce au ascultat la viata lor Parazitii.
“Love Me Lost Love Me Found”(2) este o piesa destul de progressive, daca admitem gradul de comparatie al termenului. Spiritul sau nu este indepartat de cel al primului album Kumm. Asemanarea cu “Midwinternight's Dream” (piesa de pe Moonsweat March) si finalul a la “Sapte Seri” (de pe compilatia omonima) vorbesc despre un compozitor care-si gandeste muzica intr-o alta interfata decat cea pe care o pot imbraca formal piesele.
Dezvoltand ideea anterioara, “Machine”(3) pare sa incorporeze idei decupate din Rolling Stones, la un moment dat chiar din “Satisfaction”, dar nu este straina nici de atmosfera muzicala din filmul Pulp Fiction ori de Moonsweat March sau Metric. Radacinile sunt mutate astfel din anii ’60 - ’80, mai aproape de timpurile in care traim, prin’90, adica acum aproape doua decenii.
“Mirror’s Crumb”(4) incepe ca un template Faust, continua in maniera “patch” Nirvana si isi afla rezolvarea intr-un Seatle Sound cu parfum de Velvet Underground.
Formula utilizata in “Programs & Songs”(5) este de Drum ‘n (less) Bass. Undeva, dincolo de forma, se poate identifica un Tribute to Pink Floyd, mai precis o replica originala Atom Heart Mother.
“Present Perfect”(6) poate fi data ca exemplu de post kraut, desi protagonistul nu a cantat niciodata asa ceva. Senzualitatea vocii trimite spre Einstürzende Neubauten, iar tentele acid amintesc de un Amon Tobin mult mai melodios decat il stim, pastrand in continuare si citata amprenta Stones-ista. Chitara dezvolta momente de adevarat psihedelic. Abordarea este apropiata de cea made by Alpha sau Mudville, formatii de care Oigan nu este legat prin vocatie sau initiere. Este vorba despre impartasirea unor idei sau tendinte comune.
“As Long As I’m Living”(7) inglobeaza in compozitie toate “ingredientele” Bristol Sound –ului. In esenta este un hibrid New Age, Acid Jazz sau daca cititorul doreste R&B. Ca “bibliografie”, indicam Mono, The Aloof, Projexam, pentru cei care vor sa asculte si sa cunoasca mai mult in aceasta directie.
“Prea tarziu”(8), cea de-a doua piesa in romana, este un alternative / trip hop/ breakbeat cu refren antrenant, construit in relatie cu presupusele gusturi ale fanilor. Daca am ajuns la publicul tinta, acesta este in majoritate unul comun cu cel Kumm, Luna Amara sau Byron. Alte formatii, Travka si Urma, care (cel putin) deocamdata nu mai sunt in activitate, imparteau si ele cam aceiasi fani. In lipsa unor trupe precum Sneaker Pimps, Glideascope, Chloe Day sau Cibo Matto pe scenele clubbing-ului autohton, cei din lista “romanesca” mentionata nu trebuie decat sa pastreze distanta relativa fata de OCS sau EMIL pentru a ocupa nisa in care evolueaza. In raport cu absenta concurentei reale, cei amintiti nici macar nu canta rau. Asteptam in continuare confirmarea valorica pe o scena internationala a uneia dintre formatiile noastre. Proiectul “Oigan” are bune sanse, in opinia noastra, cu conditia sa fie cantat in engleza si adaptat la ceea ce se face si se cere “pe piata libera” a muzicii de gen. Revenind la “Prea tarziu”, aceasta reflecta fidel modul in care isi gandeste Eugen Nutescu piesele in limba romana. Este cam acelasi sablon ca la “Ce si cum”.
“Teenage Love Song”(9) pare cantecul de dragoste interpretat prin excelenta de un adolescent aflat “in a bad Mood”, pentru a face aluzie la formatia in care se zbate Marius. Cu regret, aceasta este cea mai slaba piesa a albumului si nu din cauza compozitiei, pe care daca ar fi abordat-o, de exemplu, Nic de la Luna Amara, Bogdan Mezofi de la Grimus, George Gadei (de la raposata Travka) sau de ce nu, Oigan insusi, altfel ar fi stat lucrurile. Ii asiguram pe Moise ca nu a gresit cu nimic in fata noastra si ca, in consecinta, nu avem nimic cu el atata vreme cat nu suntem obligati sa-l ascultam (si nu suntem). Este in afara intentiei noastre sa convingem pe cineva ca avem dreptate, tot ce putem face fiind sa asiguram pe toata lumea ca cele afirmate sunt sincere. De exemplu, daca ar fi fost inalt, am fi mentionat cu obiectivitate acest fapt in articol. Respectam alegerea lui Nutescu, sperand ca nu a fost sugerata sau impusa de conjuncturi care nu fac obiectul discutiei noastre. Dealtfel nu avem nici un motiv sa credem ca producatorii Mihai Antonescu & Gigi Catrina ar fi intervenit cumva in actul artistic, cu atat mai mult cu cat Oigan ne-a declarat ca el apreciaza calitatile vocale ale lui Gopo, aka Marius Moise.
Ultimele trei piese ale albumului sunt exceptionale! “Sex With Onions”(10) imprumuta complet justificat titlul albumului, care ar putea fi considerat la prima vedere strategic. Nutescu a gasit tonul potrivit pentru aceasta piesa, la propriu si la figurat. Tempo-ul este adecvat iar compozitia pare izvorata din versuri, deci nu este vorba despre “o facatura”. Consideram ca avem de-a face cu fantezie si rafinament la superlativ. Un clip conceptual ar lansa cu siguranta piesa intr-un circuit extra-national. Ar trebui sunat poate Matthew Barney …
“Started”(11) este o combinatie de indie, kraut si prog. Tesatura muzicala poarta amprenta lui Nutescu, a carui imaginatie muzicala nu a scapat neobservata nici chiar publicului accidental.
“Friendly Foes”(12) este ca forma un Drum 'n' Bass, dar ar putea fi la fel de bine new old prog. Pare un mix & melting dintre piesa “Marty”, gazduita pe Moonsweat March si “Different Parties”, de pe albumul omonim. Laturile dance, nErgy sau balansul trip nu au sacrificat compozitia, care este deosebita.
Sex With Onions, propunand multiple elemente, nu a mizat decisiv pe nici unul dintre ele. Parafrazand prima piesa, Oigan vrea sa mentina coordonatele Kumm, dar sa se si etaleze solistic, sa pastreze vechiul public, caruia sa-i adauge noi fani, sa cante la toate instrumentele, insa nu chiar la toate … noi nu vrem nimic; doar comentam albumul. La concertul de lansare, o parte a celor veniti special pentru eveniment au reclamat latura prea pronutata dance, in timp ce baietii si fetele prezenti pentru discoteca de dupa “cantare” au amendat formulele ritmice variabile. Este irelevanta atmosfera dintr-un loc sau moment, ideea noastra fiind ca albumul nu se poate reprezenta avantajos printr-o parte din el, ci trebuie ascultat in intregime, cu atentie sporita. Cei care vor avea deschiderea sa o faca, vor descoperi o serie de lucruri interesante, intre care sunetul, imprimat de Gigi Catrina la Next Dog Studio si excelent masterizat de Cristian Varga in Mastervargas – New York.
Mai departe sunt parerile fiecarui ascultator in parte. Din punctul nostru de vedere, faptul ca Nutescu interpreteaza instrumental aproape totul, este o sabie cu doua taisuri. Ies la iveala idei remarcabile, izvorate din fantezie necenzurata si totodata atenuate de absenta referentialului exterior. Bateristii isi fac treaba bine si frumos. Prezenta limitata pe album a lui Cserg si Iordache inseamna, in primul caz o pierdere, in cel de-al doilea, un castig. Per total, albumul este cu mult peste media evenimentelor discografice de la noi. Cu Utu Pascu sau Vlaicu Golcea pe bas, Sex-ul ar fi fost clar peste Different Parties, iar daca, printr-o minune, ar fi cantat Sorin Romanescu la chitara, acum discutam despre un album de nivel international.
Sunt insa o multime de lucruri bune si asa. Vocea, engleza impecabila, intonatia si capacitatea de frazare demonstrate de Oigan pe album, depasesc considerabil ceea ce s-a intamplat in ultimii (douazeci – treizeci de) ani la noi in tara. Ca fapt secundar, John Greaves este surprinzator de asemanator la aceste capitole cu Eugen. Recomandam in acest sens auditia albumului The Caretaker din 2000. Avem de-a face in mod evident cu o coincidenta, de care se pot bucura insa cei care apreciaza calitatile interpretative amintite.
Sex With Onions reprezinta pentru semnatarul acesui articol o incerare echivalenta cu sintagma propusa de titlu. Motive ar fi faptul de a-l fi cunoscut pe Oigan Nutescu, de o (buna) bucata de vreme, de a fi cantat la un moment dat si de a fi compus chiar cateva piese (needitate oficial) impreuna cu el. Toate acestea sunt anterioare capitolelelor Nomen Est Omen / Kumm; se intamplau cu mult timp inainte de trecerea pasagera a lui Dan – Byron prin formatia subsemnatului, pe vremea in care numitorul comun intre noi era ideea “not for sale / for promotion only”. Hotararea de a scrie cronica de fata se datoreaza exclusiv calitatii albumului, a carui aparitie reprezinta un eveniment notabil pe modesta scena de expresie rock din Romania (cum obisnuim sa o definim in articolele noastre, suparand numerosi oameni cu spirit pozitiv). Daca cineva invoca factorul subiectiv in ceea ce priveste aprecierea materialului sonor analizat, amintim ca este vorba despre prima cronica a unui album in care este implicat Nutescu in sapte ani de existenta Muzici si Faze, unsprezece de Kumm.
|