|
La Chute (2006)
24 Martie 2009
de Mihai Plamadeala - Muzician Nomen Est Omen |
Chrysalide este o formatie franceza de post folk prog alcatuita din Geoffroy Vincens - voce, bas, percutie, cümbüs; Jacques Malinvaud - chitara, violoncel si Claire Gatineaud - voce (1, 6, 8, 10). Albumul La Chute, din 2006, este al doilea dintr-o serie de trei titluri aparute pana in prezent (n. a. - 2009). Albumul de debut, Apres La Chute a fost produs in 2004 iar “Third”-ul, Tryptique, este din 2008.
Din punctul de vedere al formulei, apar similitudini cu Incredible String Band (doi poli-instrumentisti, plus invitati/invitate) sau Tyrenosaurus Rex (chitara/voce si percutie clasica). Un alt numitor comun este optarea pentru acustic. Formatia Chrysalide este mai experimentala decat cele doua nume citate anterior. Am cautat sa aflu ce spune presa on-line despre formatie si album, apeland, cum era si normal, la d-nul Google si madame Vichi (Wikipedia). Un articol preluat si ras-preluat vorbea despre similitudini cu Magma si cu Robert Fripp, pareri care sunt absolut fanteziste, din punctul de vedere al semnatarului.
Este vorba despre dezvoltarea, uneori atipica, a unor structuri foarte ritmice de folk, pe alocuri cu elemente armonice bizare. Gasesc similitudini cu Magnesis, mai degraba decat cu folk/prog –ul de expresie germano – britanica.
Pe un corus sustinut de bas, cu interventii de chitara si voce, “Prologue” (1) anunta un album cu nuante experimentale. Piesa este mai degraba un intro decat un prolog veritabil, care are pe langa functia de a anunta ca urmeaza ceva atipic si functia de a induce o stare de mister.
“Crux Via” (2) debuteaza cu o chitara ritmica, sa-i spunem haiducească, insotita de voci si de o linie aerisita de chitara. La un moment dat, ritmul se rupe pentru a reveni la tempo-ul & formula initiala, de data aceasta cu percutie. “Crux Angelica” (3) merge pe aceeasi idee, avand la baza o structura ritmico – armonica de indie. Dialogul dintre bas si chitara, pe fondul unui ritm monoton si crescendo-urile creaza o atmosfera apasatoare. “Crux Obscura” (4) opereaza sau finalizeaza cumva ideile expuse anterior. Cele trei piese, distincte pe album, pornesc de la aceleasi date si sunt legate nu doar prin nume, partial comun.
Latura experimentala se adanceste in “La Chute” (5). Monotonia cultivata este contrabalansata de ritmul alert si de acordurile atipice genului folk, aflat la baza. Trecerile de la momentele preponderent ritmice la cele armonice nu sacrifica melodia. Apar similitudini cu Third Ear Band.
“Ballade de l'Ange de la Mort” (6) este colorata de vocalizele lui Claire, realizate intr-un registru melodic bizar, intru crearea unei stari sumbre, apasatoare. Caracteristica principala a piesei “Sanctuaires” (7) este gradatia. Compozitia penduleaza intre momente degajate si pasaje de mai mare densitate, in care sunetele se aud totusi distinct. Tempo-ul este, ca pe intreg albumul, asezat. Formele muzicale sunt, pentru a folosi o sintagma improprie - inventata, grele si apasate. “La Peste” (8) continua logic si firesc piesa si albumul, care pare, de la un capat la celalalt dezvoltarea acelorasi module sonore.
“Le Vide” (9) este piesa “lunga” a suitei. Timp de 9’ 26” se deruleaza aceeasi poveste experimentala, care pare izvorata dintr-o tristete fara margini.
”Epilogue” (10) se leaga in mod direct de "Prologue". Evident este vorba despre o piesa initiala impartita in doua. Asa se incheie un album interesant, unitar prin mijloace, constructie si idei. Auditia albumului pune probleme de ordin, daca nu metafizic, cel putin meditativ (pentru a inventa o alta sintagma).
Am ales spre prezentare La Chute, datorita faptului ca demonstreaza evolutia folk-ului ca gen, intr-o directie necomerciala. Folk-ul din Romania este intepenit in idei saptezeciste, cateodata cu influente de blues, de cele mai multe ori cu pretentii de “muzica usoara” si in cazuri “fericite” cu intentii “haiducesti”. Pe un astfel de fundal, Ada Milea apare drept “originalitatea intruchipata”.
Chrysalide este o formatie interesanta, care are ceva de spus si spune intr-un mod particular. Exista public si pentru asa ceva.
|