Cred ca era prin '98, Oradea. Inaintea unui concert cu o trupa din zona (nu mai tin minte cine, poate Quo Vadis), cineva dintre organizatori ne-a anuntat ca acest concert se vrea a fi inceputul unui club de jazz/blues/rock si inainte de fiecare concert vom putea avea cateva discutii, vor fi concursuri s.a.m.d.
Si a inceput prin a propune o tema pentru seara aceea: care este formula preferata de la Deep Purple? Eram invitati la pareri, cea mai votata urmand sa-i aduca opinantului .. o bere! Caci se vindea bere la un mic bar din incinta - era o sala cam de 100-200 de locuri, frumoasa si intima. Am inceput sa susotesc cu amicii cu care eram, sugerand o formula. Unul din ei mi-a zis: pai, participa la concurs, du-te si spune. M-am scarpinat in cap, in nas.. dar m-am dus pana la urma, nu scapam de ei iar premiul pica destul de bine (dupa cele 2 de dinainte)! Odata ajuns la microfon, pe scena, alaturi de gazda actiunii, mi-a venit o idee nastrusnica. Am spus: Paice - tobe (cine altul?), Lord (cine altul?) - inca nu venise Don Airey, Blackmore - chitara, Glover - bass si si domnu' Glen Hughes la voce!
Ma asteptam sa fiu intrebat, contrazis- cum adica, bey, Hughes la voce?? Cand colo nimic, nimeni nu s-a prins! Si nici alta opinie nu a mai existat, asa ca am castigat berea. Dar imi pare rau ca nu s-a sesizat nimeni, sa imi spuna ca pentru vocali aveam de ales intre Gillan, Coverdale si Joe Lynn Turner si ca Hughes a fost doar bassist la Purple.
Apa la moara, cum ar veni, caci atunci as fi avut sansa sa vorbesc despre albumul Stormbringer, din 1974, care ma fascinase de curand. Un album foarte distinct in discografia Purple. In primul rand pentru tusele de funk si r&b de neimaginat la Deep Purple. Si apoi pentru contributia lui Glen Hughes, care alterneaza foarte des la voce cu Coverdale. Fantastic! Multi fani DP repudiaza albumul asta. Insusi Blackmore a plecat, pentru prima oara, dupa albumul asta, nemultumit de noua directie, care nu s-a mentinut, oricum. Si e bine asa (ca nu s-a mentinut). Ca si experiment, pentru diversitate e minunat, dar nu pentru mai multe albume. Nu la Deep Purple, care are, totusi, alt sunet!
2009. Intr-un sondaj facut de ziarul britanic Daily Mail, pentru cele mai buni 40 de voci ale rock-ului, Glen Hughes apare pe locul 25. E singurul dintre cei prezenti in top care nu e solist vocal in trupa alaturi de care apare nominalizat. Se pare ca nu m-am inselat prea tare.
|
