 |
Acest album din 1971 ma face sa ma gandesc la modul circumspect in care l-am ascultat pentru prima oara. Ceea ce mi se pare interesant in momentul actual este felul in care eram privit de gasca de rockeri cu care pelegrinam terasele in vara lui 1991. Adica ia uite si la gusterul asta….a auzit si el de Deep Purple si vrea sa asculte tocmai Fireball. Era acea perioada interesanta in care fiecare dintre noi spunea ca stie nu stiu care rocker batran care are sute de dicuri cu adevarati… Purple, Creedence, Floyd, Uriah Heep..etc. Aveam uneori impresia ca pe langa noi se afla un fel de comunitate oculta specializata in super muzici si super cunoscatoare a fenomenului 70. Cred ca asta e si motivul pentru care am ascultat cu mare atentie acest interesant album Purple. Am fost entuziasmat. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa sun cativa prieteni si sa le spun ce mare descoperire am facut. De fiecare data am fost tratat cu condescendenta. " Da bai! Sunt niste meseriasi! Dar astea noi le-am ascultat demult…".
"Fireball" este dominat in mare masura de clapele lui Jon Lord si tobele lui Ian Paice. Poate ca tocmai acest lucru face ca acest album sa fie considerat oarecum ciudat. Adica unde e Blackmore? A adormit? Trezirea lui se produce pe, de altfel, cea mai consistenta piesa (din cele sapte):"The Mule". O piesa celebra ce a nascut tot felul de povesti in mare masura adevarate – Faza cu Paice ce a cantat in holul casei in care se faceau inregistrarile, doua seturi de tobe diferite , derularea inversa a benzii si nu in ultimul rand asa zisul mesaj satanic.
Ar fi nedrept sa nu amintesc si de “Demon’s Eye”, “Fools” si “ No one Came”. Ma amuza mai ales ultima dintre ele ce se refera la relatia dintre superstar si publicul ce il “adora”. Ca in final sa se intample ceea ce e normal sa se intample : NO ONE CAME (bineinteles ca fiecare intelege ce vrea prin normalitate).
Ce as putea spune in final despre “Fireball” ? Am doua variante:
1. Fireball este un album pentru cunoscatori . Ai nevoie de o anumita pregatire muzicala ca sa-l poti intelege. Noi ,“batranii ,am ascultat chestiile astea cu mult timp in urma.
2. Fa rost de album. Press PLAY. Si lasa-te pe mana lor. Nu ai ce pierde. YES. Si un lucru e sigur : Niciodata nu e tarziu pentru Deep Purple.
Ce chestie?! Eu am ascultat Purple in 91. Incepusem sa descopar ca ei cantau si altceva in afara de “Child in time” si “Smoke on the water”.
23 Iulie 2002
Recomandare online-shop
26 Iulie 2002
Radu Baciu
Hai sa-ti povestesc o faza misto care mi s-a intimplat mie in '71 (aveam 20 de ani). La vremea aia, singurele distractii in Bucuresti erau 2 (doua) "discoteci" ( "Z", la ceea ce se numea Casa de Cultura M.Eminescu si alta la "Ateneul Tineretului", pe Aleea Alexandru). In ziua aia era rindul meu sa trec pe la Silviu, in drum spre "Ateneu" (pentru "Z" trecea el pe la mine, ca stateam mai aproape :)
Silviu era DJ la ambele discoteci (unul dintre cei 4-5 DJ din Bucuresti la ora aia; numele lui era Silviu Dragoescu, dar nu stiu daca asta mai spune ceva - cuiva, acum ... si lumea il considera ca fiind cel mai bun dintre toti). Muzica intra foarte greu, pe atunci, in tara ... dar aveau ei, "DJ"-ii niste filiere prin care primeau discurile la numai 2-3 zile de la lansarea lor "afara" (filierele astea erau bine tainuite: eu nu am stiut niciodata exact cum primea Silviu discurile !!). In ziua aia deci ... m-a recunoscut dupa cum bateam in use si m-a primit cu un disc in mina ... :"Ghici ce-i asta ? L-am primit azi dimineata !" (nu stiam, bineinteles, ca-l tinea cu coperta ascunsa) ... "Stai sa asculti un pic" ... si mi-a pus un fragment ... M-A INEBUNIT !!! (era, dupa cum ai ghicit si tu, "Fireball").
M-a trezit dupa vreo 10 minute (nici nu mai tin minte ce anume fragment mi-a pus atunci)... ca trebuia sa pornim spre discoteca ...sa-l puna la toata lumea ... si deabea aici incepe nebunia !! La "Ateneul Tineretului" se stringea in general o gasca ... ceva mai snoaba ... (ba chiar "snoaba rau" ... ca sa fiu cinstit) ... Eram (mai toti), genul ala care ... "stim atita muzica ca nimic nu ne mai impresioneaza" .... Numai ca din momentul in care a inceput "Fireball"-ul , cu totii ...cei vreo 50 care eram de fata, tzoape sau simpli amatori de muzica ... nu mai tineam minte nimic !!! (am investigat eu ulterior): ne-am trezit dati afara de portar, ca se facuse ora 11 noaptea... si deabea acolo, in fata "Ateneului" am inceput sa ne revenim ... Deep Purple si Fireball-ul lor ne mutasera pe toti (indiferent de pretentiile noastre muzicale), pentru aproape o ora, intr-un alt spatiu...Si asta nu numai o data ... ci si saptamina urmatoare ... si cealalta (citeva la rind... noroc ca a aparut dupa o vreme un Black Sabbath - Master of Reality, parca - ca sa ne mai mute un pic gindurile de la Fireball :)))
|
