Progresiv TM a fost infiintata in 1972, la Timisoara. Este unul dintre grupurile care au reusit sa se impuna pe o scena dominata de numeroase schimbari de situatie. Peste noapte apareau si dispareau trupe, in incercarea de a gasi formula ideala unei reprezentari artistice in conditii de recunoastere. Una dintre acestea, Clasic XX a stat la baza noii formatii, ai carei componenti trecusera prin numeroase alte experiente cum ar fi Clasicii, Ritmic, Reflex sau Cascada, formatii fara destin.
Rezistand in urma modificarilor de componenta specifice domeniului, Harry Coradini – voce; Ladislau Herdina – chitara, voce; Ilie Stepan – chitara bas; Hely Moszbrucker – baterie, percutie; Mihai Farcas – baterie, pian, percutie; Gheorghe Torz – flaut, reusesc dupa patru ani de activitate, producerea acestui prim LP, anuntat de un single ("Anotimpuri"; "Amintiri") si de numeroase aparitii TV ori concertistice.
Dupa cum anunta si titlul, genul abordat este un progresiv de sorginte autohtona. Piese de mari proportii, in mai multe parti, aranjamente muzicale pretentioase, lungi momente solistice sunt doar cateva dintre caracteristicile trupei (si ale albumului). Totusi componenta comerciala isi face simtita prezenta, motiv pentru care clasificarea lor drept formatie pop in critica vremii nu este chiar aberanta. Apreciez orientarea spre teme de factura "monumentala"; din pacate variantele de album ale pieselor, cu textele "ajustate" din motive de (auto)cenzura duc uneori piesele intr-un "unghi mort".
"Omul E Valul"(1) ma trimite cu gandul prin tema si modul de valorificare al liniei bas-ului catre Iron Butterfly. Solo-uri excelente de flaut si chitara pe un fundal ritmico-armonic de forta. Toate astea cu plecare de la faptul intre rock-ul romanesc si cel de expresie engleza este o distanta arareori parcursa.
"Nimeni Nu E Singur"(2) este o piesa lirica pe care instrumentistii cauta sa o duca cu bine pana la capat si din care razbat accente de slagar.
"Rusinea Soarelui"(3) ofera o tema reusita, interesant colorata de flaut. Ca si in urmatoarea piesa, "Clepsidra"(4), maniera hard-rock se dovedeste benefica. "Clepsidra" este una dintre cele mai reusite momente ale albumului. Solo-ul de bas, poliritmia si puternica orientare spre progressive fac nota distinctiva a acesteia.
"Odata Doar Vei Rasari"(5), desi pretentios construita, cu un pasaj recitativ si cu deja consacratul dialog instrumental ramane o piesa comerciala (raportata la Progresiv TM).
"Va Cadea O Stea"(6) mai putin elaborata este prin sinceritatea sa un alt moment reusit.
"Dreptul De A Visa – Poetul Devenirii Noastre"(7), alaturi de Clepsidra se constituie intr-un veritabil "capitol" de progresiv romanesc. Sunetul aminteste de trupe de marca ale lumii. Totusi repetarea ca atare a unor pasaje reusite rapeste o parte din efectul obtinut exclusiv prin forte proprii. Elemente de jazz-rock isi fac simtita prezenta in timp ce numeroasele solo-uri sustinute de valorosii instrumentisti aduc in muzica romaneasca ceva din spiritul universal al genului.
Compozitiile apartin lui Ladislau Herdina (1-3, 5-7) si Ilie Stepan (4), a carui activitate avea sa se lege ulterior de o alta legendara trupa timisoreana, Pro Musica. Textele au fost compuse de Stefan Kovacs, iar coperta este realizata de nimeni altul decat Valeriu Sepi de la Phoenix. Dincolo de aceasta realizare discografica, Progresiv TM este o formatie importanta prin prestatiile concertistice, apropiate ca valoare de sunetul imprimat in studiou. Prin intreaga activitate au contribuit la raspandirea unor idei (pozitive) care erau intampinate in acea vreme cu oarecare rezistenta.
22 Octombrie 2003
Radu Mircea (mircearadu @ifrance.com)
Referitor la albumele Progresiv TM, cred ca sunt printre cele mai bune inregistrari de muzica romaneasca, pe care Electrecordul nu a mai reusit sa le remasterizeze. Nu sunt multe formatii care au reusit sa lase ceva in peisajul muzicii rock romanesti: anii 70-80 au fost si Sfinx si Phoenix dar si FFN sau Progresiv TM. Mare pacat, nimeni nu s-a mai preocupat de reeditarea acestor mici capodopere rock ale muzicii romanesti, asa cum a fost ea in epoca, poate mai demodata, poate in usor contratimp cu vremurile... Pe noi, atunci, ne-a facut fericiti, astazi reascultam cu placere vinilurile si ne intrebam ce ar fi daca s-ar reedita pe CD toate materialele Electrecord si, mai ales, bijuteriile care au mai ramas in arhiva Radiodifuziunii Romane...Credeti ca ar mai spera cineva in redescoperirea unor inregistrari live?!! Ne-a mai ramas doar dreptul de a visa...ca vor fi redescoperite piesele care erau ascultate ca intr'u spirit de fronda pe vremuri, bucati care astazi nu s-au mai reeditat ... de au ajuns vinilurile nereeditate ale Electrecordului sa se vanda ca raritati, piese de colectie, curiozitati romanesti (!), cu preturi de zeci de dolari bucata (inca sunt cereri pe internet de la colectionari, mai vechi sau mai noi!)...
Asteptam intreprinzatori tineri sau mai putin tineri sa redea circuitului muzical toate aceste formatii/ trupe romanesti cu piesele de referinta ale muzicii rock (progresive) - specifice anilor 70-80...
|
English version
