|
S-a vorbit (in tara) la inceputul anilor ’70 despre "operele rock" ale unor formatii autohtone cum ar fi Rosu Si Negru, Metronom, Olympic 64 sau Unit Progresiv TM & Rosu Si Negru Supergrup ( n.a. - ??!). Puterea Muzicii este unul dintre albumele recomandate (cu sprijinul criticii vremii) drept o astfel de creatie. Personal nu identific forma incontestabil mai complexa a unor materiale cu genul amintit. Opera (inclusiv cea rock) presupune un libret, personaje (nu doar solist vocal pe post de povestitor) si este destinata punerii in scena. Unitatea tematica relativa, alipirea pieselor (chiar prin pasaje pregatitoare) sau includerea unor elemente coregrafice, de show, etc nu sunt suficiente pentru a vorbi despre "opera", indiferent de gandurile pe care le-a avut compozitorul. Amintesc faptul ca trupe precum Yes, Genesis, Pink Floyd si multe altele (in ale caror realizari se regasesc din plin punctele citate ) au rezerve in a prezenta albumele lor drept opere rock. Ne gasim insa in mod indiscutabil pe teritoriul muzicii progresive.
Fara a minimaliza activitatea celor in cauza, consider ca in muzica romaneasca nu s-a produs nici o opera rock, cele mai apropiate lucrari de aceasta specie fiind Zalmoxe – Sfinx si intr-o mai mica masura Cantofabule – Phoenix la care s-ar mai putea adauga lucrarea folk-rock Dupa Melci - Nicu Alifantis.
Puterea Muzicii este un album interesant, in care partitura instrumentala o depaseste cu mult pe cea vocala (a nu se intelege ca solistii vocali sunt lipsiti de valoare). Echipa participanta la realizarea LP-ului este alcatuita din muzicieni de marca, (recomandati de numeroase momente artistice anterioare): Harry Coradini – vocal; Liviu Tudan – bas, pian, voce; Ladislau Herdina – chitara, voce; Florin Ochescu – chitara; Ion Cristian – percutie, voce. Versurile semnate de Daniela Crasnaru sunt mai degraba un pretext pentru punerea in valoare a compozitiilor lui Liviu Tudan (1, 3, 4, 6) si Ladislau Herdina (2, 5, 7), in care solo-urile isi au un rol important.
Cele sapte piese ale albumului, "Oameni Si Fapte"(1), "Legamant"(2), "Optiune Pentru Pace"(3), "Puterea Muzicii"(4), "Sete De Padure"(5), "Pas Candid Catre Realitate"(6), "Gand Curat"(7), unitare in complexitatea lor sunt reunite in trei grupaje: I - (1), (2) – 11’31", II - (3), (4) – 6’44", III - (5), (6), (7) – 14’25".
Temele muzicale principale sunt surprinzatoare; aduc ceva din aerul muzicii rock de "afara". Totusi in dorinta de a le reuni intr-o idee comuna au fost incluse in piese pasaje intermediare caracterizate doar prin "corectitudine". Pasajele vocal instrumentale sunt tratate ca parti autonome (deoarece au functia de a "purta" mesajul la nivel de text = comunicare). Concluzia este ca, cel putin pe album, dorinta de a prezenta un material cu mari pretentii conceptuale anuleaza o parte din potentialul artistilor, care au trecut astfel pe langa o mai mare reusita, realizand doar un LP interesant. Ceea ce se aude pe albumul discutat este mai valoros decat in cazul multor altor formatii, dar daca incercam sa comparam materialul cu marea muzica prog-rock a lumii trebuie sa admitem ca discutia este incheiata inca inainte de a incepe. Existenta Progresiv TM – ului in peisajul muzicii romanesti este benefica, si albumele pe care au reusit sa le realizeze contribuie din plin la acest fapt. Publicul autohton a avut posibilitatea in niste ani de izolare culturala sa ia cunostinta de muzica necomerciala a momentului si de acest context trebuie sa se tina seama intr-o analiza a perioadei.
17 Octombrie 2003
Silviu Nastase (snastase @mail.com)
... daca ati ascultat "live" aceasta lucrare (intr'adevar nu se poate numi opera) care pe Electrecord s'a chemat "Puterea Muzicii" sigur veti fi fost surprinsi de faptul ca pe scena s'a cintat ceva iar pe disc a aparut altceva in materie de versuri sau text; pe scena s'a cintat o prelucrare foarte reusita a "Baladei Zburatorului" dupa Eliade-Radulescu, iar pe disc erau ..."Optiuni pentru pace" (o chestie similara s'a intimplat si cu "Zalmoxe" unde textul a trebuit alterat serios) - nimic rau in a fi pace insa din nou e trist felul in care erau tratati artistii (muzicienii in cazul de fata) in perioada aceea; nu'i de mirare ca muzica romaneasca a ramas cam in urma in materie de rock si nu numai... Este tot atit de adevarat ca, personal, am pierdut contactul cu muzica romaneasca din cauza distantei, insa cred ca prea departe de adevar nu sint...
|