 |
West Meets East (1999)
19 August 2003
de Ioan Cora |
 |
Nota explicativa: Acest album - "West meets east" - se distanteaza de restul muzicii abordate pana in acest moment (pe sit) prin faptul ca ar trebui abordata din punctul de vedere al unei muzici ce tine de sfera culta. Yehudi Menuhin (elevul lui George Enescu - vioara) si Ravi Shankar (guru al sitar-ului) au inregistrat in perioada 66, 67 o serie de piese ce fac deja parte din patrimoniul universal. Incadrarea acestor sesiuni de inregistrari in ceea ce numim muzica clasica m-a facut initial sa evit comentarii pe marginea subiectului....dar in final mi-am spus...poate cine stie!? Asa voi "provoca" cunoscatorii...
Mi-am adus aminte de specia de gandaci ce poarta numele de Ochii Domnului. (Mai tarziu am aflat ca se numesc si Ochii Boului) E vorba de acei gandaci de culoare rosu cu negru ce ii gasim cu deosebire prin iedera si de cele mai multe ori le intrerupem (intrerupeam) ritualul de imperechere prin jocurile tipice unor copii de 5 6 ani. Denumirea lor si atentionarea bunicii cum ca nu e bine sa omori respectivele insecte m-au facut sa le privesc intotdeauna ca niste elemente oculte in peisajul vegetal de care eram inconjurat in acea vreme. Se intampla sa le privesc ore in sir miscarea aparent dezordonata si, uneori, eram convins ca ma uit in ochii lui Dumnezeu - concept de care nu m-am lamurit nici pana azi. Ocultul era generat tocmai de materializarea unei idei total de neinteles si, poate, de rostul lor pe lume. Multi ani am fost convins ca aceste insecte erau de fapt niste supraveghetori si, recunosc, ca existau chiar momente in care ma ascundeam de ele.
Ascultand "West meets east" mi-am adus aminte de insecte. Mi-am dat seama ca le urmaream cu aceeasi curiozitate cu care ascult muzica. Vioiciunea viorii lui Menuhin dublata de virilitatea sitar-ului lui Shankar m-a dus cu gandul la imperecherile nesfarsite de sub frunzele de iedera. Combinatia stranie a doua culturi (indiana si occidentala) mi-a amintit de incercarile mele de a interveni pasnic in acea necunoscuta lume. Cel putin asa am receptat eu interventiile lui Menuhin. De fiecare data vioara se pliaza pe ritmul impus de Shankar si se retrage cu o delicatete stranie ori de cate ori exista 'riscul' alterarii. (vezi "Tenderness") Orizonturile (muzicale) deschise de Shankar sunt inca greu de apreciat. Cei doi au incercat sa deschida un nou capitol in istoria artei - (capitol) ce are inca nevoie de o conjunctura speciala pentru explozie.
Explicativa este chiar declaratia lui Menuhin din booklet-ul cd-ului: "With regard to its melodic and rhythmic construction, Indian music represents beyond a doubt the most complex and elaborate organization of every possible succession of notes and subdivisions and multiplication of rhythmic sequence."
Muzica de pe "West meets east" nu trebuie privita ca un apanaj al unei elite. Simpla deschidere a mintii si sufletului garanteaza o receptare perfecta si o acceptare deplina a unei culturi ce traieste, din pacate, handicapul momentului. La sfarsit te vei intreba cum a fost posibil sa nu stii ca exista o muzica atat de frumoasa, cum a fost posibil sa fii fericit si atat de sarac cu duhul.... Gandurile mi-au fugit in final la o intrebare "cu picioarele pe pamant". Pana la urma care este rostul acelei insecte pe lumea asta? Sa fie vorba doar de lantul trofic ce guverneaza lumea asta si asa alterata? Nu cumva si muzica lui Shankar & Menuhin se regasete in acest lant? Nu cumva muzica lor inseamna energie in stare pura? Hrana adusa drept ofranda spiritualitatii.....
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
