Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Pop & Rock
|
|
 |
| |
 |
Am luat CD-ul cu Slap Happy pentru simplul motiv ca scria “with Faust” pe el. Initial am ascultat trei piese si l-am pus deoparte. “Altadata!… acum n-am chef de cantece de-astea! De ce naiba scrie “with Faust”, daca nu stoarce nimeni sunetele?!… Din contra, totul este… delicat, iar vocea…hmm… Trebuie ca propriile interludii lirice nu le erau suficiente pentru calmare”. A trecut destula vreme, pana cand, intr-o buna zi, am privit mai atent CD-ul: pe fundalul copertii din spate se zarea imaginea unei femei alaturi de doi barbati. Chipul vocalistei, pe numele ei Dagmar Krause, m-a izbit… “Dumnezeule!… tipa asta seamana leit cu Tantza. Aceeasi expresie, aceeasi privire!!! Trebuie neaparat sa ascult CD-ul! Pana la urma, doar nu degeaba au colaborat Faust cu aceasta fiinta feminina!”.
Cine-i Tantza? Tantza este nebuna cartierului… O stiu de mic copil. O femeie de peste 50 de ani care trecea pe langa blocul meu aproape zilnic. Cu totii o cunosteam si invariabil o salutam “- Ce faci Tantza?!… - Bine, merg la piata!” si ne insira intreaga lista de cumparaturi. O persoana tare ciudata, cu o minte infantila, ramasa in jurul varstei de 10 – 12 ani… Tot timpul zambitoare, gata de vorba cu copiii care se adunau in jurul ei ca la comedie, oricand dispusa a intra in jocul nostru. Petrecea mult timp cu noi. Baietii mai rai o necajeau si uneori am vazut-o plangand, dar se inveselea repede la loc. Ca un copil. Sau ca un nebun. Tot timpul am fost uimit de mintea ei eternizata in copilarie. Si de zambetul intiparit pe fata ei.
Dagmar nu zambeste, dar fizionomia ei este la fel de intiparita, marcata parca de o pace excentrica… Trebuie neaparat ascultata muzica ei! Canta cu adevarat, isi canta propriul suflet. E genul de muzica ce nu prea se mai face in zilele de azi si care poate fi gasita cel mai bine pe la inceputul anilor ’70. Nu stiu ce rol au avut ceilalti membri in trupa, dar Slap Happy pare sa fie extensia vocalistei. Pe alocuri se simt subtilitati semnate de cei trei membri Faust participanti (Mr. Rainbow sau The secret, iar pe Dawn nu s-au abtinut sa nu bage un efect de sirena la mijlocul piesei). M-am tot gandit cu ce sa compar albumul asta. Melodiile sunt tipice si pe constructie traditionala, chiar pop. Ceva la intersectia muzicii anglofone de club, cu iz interbelic, a chansonetelor melancolice frantuzesti si un pic de cabaret. Cu frenezie si o voce candida, care in mod interesant domina piesele. Parca ea induce si ritmul si melodia. Am spus candida!? Sunt sigur ca unii vor obiecta, daca ma gandesc mai bine, la inceput eu am renuntat sa o ascult dupa trei piese. Are un timbru inalt, ce nu variaza prea mult registrele si care nu e usor digerabil. E tipul de voce care te cucereste sau te opreste.
M-am imaginat adeseori ascultand-o intr-un club nocturn, cu o sticla de vin in fata. Imi inchipuiam si pe cei trei faustieni cantand multumiti cu ea, inconjurati de fumuri tabagice, relaxati si cuprinsi de melos. Mi-ar face placere sa o invit dupa concert alaturi de mine, sa o privesc, sa bem impreuna vinul si sa ii ascult povestea vietii. Oare ce mi-ar destainui!?… Asocierea Dagmar / Tantza o fac doar la nivel superficial. Dagmar este o femeie. Iar modul ei de a fi artistic ma face sa o receptez erotic. Pana si numele ei germanic pare menit sa aduca o astfel de muzica: Dagmar = o zi splendida. Piesele mele favorite sunt Casablanca moon, Dawn si Slow moon’s rose.
M-am tot uitat la booklet si regret ca nu am vinilul. Coperta este plina de desene copilaresti si mazgaleli, care micsorate nu prea se disting. Remarc stilul pueril, dar bizar in acelasi timp, ce imi aminteste de arta naiva. O jumatate de pisica cu sectiunea catre privitor, un ins injunghiat in spate aplecat peste o masa, cu firele parului transformate in coardele unui instrument - doua desene aparent dezechilibrate, ponderate insa de tipul graficii, care atrage in mod suspect. La fel ca si versurile, care fara a fi extreme, vorbesc de dragoste, dar si de trupuri decapitate aflate in coridoare de ventilatie. Cum intoarcerea la copilarie nu mai este posibila, singura sansa a adultilor ar fi cultivarea nebuniei.
Ultima oara am intalnit-o pe Tantza acum un an. E mai in varsta acum, dar figura ii este neschimbata. Am vazut-o tinand de mana o fetita de 5 – 6 ani. Nu m-am abtinut si am salutat-o… “- Ce faci Tantzo!… - Bine! Ma duc cu nepotica la cumparaturi!”. Acelasi zambet. Am ramas uimit de raspunsul ei. M-am intrebat atunci ce tip de comunicare poate fi intre micuta si o asemenea matusa a ei… Cum se raporteaza una la cealalta!? Sunt convins ca se inteleg foarte bine reciproc si ca nepotica este fericita cand isi petrece timpul cu Tantza… La fel, poate, cum sunt si eu, atunci cand imi canta Dagmar & Slap Happy & Faust.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
