 |
Compozitiile lui Tim Hardin au fost preluate de numerosi muzicieni, unele dintre ele ajungand celebre, lucru care nu s-a intamplat si cu compozitorul. "Hang On To A Dream" facuta cunoscuta de "Nice" (Emerson, Jackson, Davison) ii apartine lui Hardin, ca si "If I Were A Carpenter", interpretata de Joan Baez, Johnny Cash, Bobby Darin, "The Four Tops" ori Johnny Hallyday (a carui traducere in franceza a transformat-o in "Si j’atais une charpentier"). Original atat in creatii cat si in maniera interpretativa, Tim Hardin se apropie prin calitatea sa de poet si muzician de Leonard Cohen, caruia i-a si preluat piesa "Bird On A Wire" . Aceasta da titlul unui album reunind cantece triste, un fel de "Songs Of Love And Hate" a lui Cohen. Respectat in lumea muzicienilor si apreciat in cercuri elitiste pe continental american, el este respins de publicul britanic si constant criticat de presa de specialitate insulara.
Nascut in anii ’40 in Eugene, Oregon intr-o familie de muzicieni (mama lui era violonista iar tatal jazzman), Hardin se orienteaza inca din studentie spre muzica traditionala. Dupa un stagiu militar de doi ani in marina americana, petrecuti in Laos si Cambogia, incepe sa cante in cluburi din Boston si Cambridge, Massachusetts. Din aceasta perioada dateaza si primele sale imprimari. Repertoriul anilor de inceput este format din piese traditionale din Sud, atat "albe" – cantece Cajoon sau compozitii Hank Williams, cat si "negre" Mississippi blues-uri. Perioada sa de inceput contine o suma de similitudini cu cea a lui Dylan, din 1961-1962. Incepandu-si activitatea ca interpret (si aici trebuie remarcata uluitoarea performanta realizata in piesele "Working on The Railroad" sau "The House Of Rising Sun") va deveni un compozitor matur, a carui sensibilitate cuplata cu forta va da nota distinctiva a creatiei sale. Una dintre trasaturile caracteristice este cantecul cu tenta autobiografica. Piese precum "The Lady Came From Baltimore" sau "Don’t Make promises" compuse pentru sotia sa anticipeaza albumul "Suite For Susan More And Damion – We’re – One, One, All In One", aparut in 1969 (dedicat sotiei si fiului). Acesta , care a fost comparat cu "Blonde On Blonde" al lui Dylan este o combiatie de muzica poezie si cantece compuse anterior. Hardin ne poarta in zone neexplorate de Dylan, intr-un mod similar poate doar cu cel al lui Cohen dar diferit ca forma de exprimare. "Suite …" marcheaza un moment de desprindere de folk – ul traditional in sensul in care "Seargent Pepper’s Lonely Hearts Club Band" al Beatles- ilor "exprimase" ruptura de ceea ce se numea pe atunci "pop music". Albumul are practic o singura piesa, structurata in patru parti ( Implication I, II, III si End Of Implication). Sunt folosite chitara, orga, trompeta. alto sax-ul, celesta si congas-ul. Momentele de inspiratie jazz-istica alterneaza cu cele in maniera de blues ori "one guitar folk". Prin inserturile de recitare as pune albumul in relatie cu "Baptism" al lui Joan Baez care este insa altfel "orientat". Consider acest album important nu doar pentru muzica in sine ci si pentru ce a adus nou in ceea ce unii analisti ai fenomenului artistic modern si contemporan numesc "Progressive Art".
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
