| Paradise Lost |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Lost paradise (1990)
24 Aprilie 2003
de Aron Biro |
 |
Nefericit inceputul de cariera al "brandului" Paradise Lost. Neplacuta misiunea de a face o cronica debutului, albumul "Lost Paradise", avand in vedere ca n-am avut niciodata rabdarea sa-l ascult cap-coada intr-o singura sesiune de ascultare. Chiar in clipele astea ii mai dau o sansa, dar oricat m-as chinui nu vad ce as putea spune pozitiv despre acest album. Ascultarea sa presupune 41 de minute irosite dintr-o viata despre a carei scurtime s-au scris carti groase. Daca il las sa cante in nestire in timp ce imi vad de alte treburi, reuseste in repetate randuri sa ma zgarie in urechi. Poate ar trebui sa dau si detalii mai concrete, cine stie cui i-or folosi...
Executia tehnica este, de fapt, o balba continua, prea lent ca sa intre la death metal, prea ritmat ca sa intre la doom, unde mai pui ca vocea (sau grohaitul) lui Holmes te pune pe fuga. Daca as fi ascultat albumul la data aparitiei, probabil as fi evitat trupa asta cu orice pret. Avem de a face cu o cumplita lipsa de coeziune intre instrumente care poate fi pusa pe seama productiei modeste sau pe incompetenta membrilor, sau pe ambele. La un moment dat, de nicaieri, apare o voce feminina asezata ca nuca in perete, germene greu sesizabil al viitorului unui gen muzical si a unei trupe cu evolutie spectaculoasa. Se exploateaza la greu arma secreta a doom-ului incompetent: practicand un gen lent, se poate "umple" timpul "alocat" unei piese cu 3-4 atingeri pe corzile bassului. Piesa instrumentala "Lost Paradise" este suparator de elocventa. Chitara lui Mackintosh incearca sa salveze aparentele si poate ar avea ce salva daca productia slaba nu i-ar submina eforturile. Bateria canta cu totul altceva de restul trupei...ritmul a fost intotdeauna o problema a doom-ului, dar aici avem de a face cu exces de zel nejustificat...creeaza impresia ca bateristul (tobosarul, mai exact) nu stia ce sa faca cu mainile. Nu mi-e prea clara nici delimitarea pieselor, nu stii cand incep, cand se termina, dupa mine puteau sa pune pauzele intre piese oricum, ori sa ma lase sa le pun cum vreau...Versurile sunt partea cea mai reusita. Calitatea lor e ca reusesc sa fie descriptive in sensul poeziei gotice. Problema e ca nu duc nicaieri, nu au rime sau masura, iar Holmes mai mult le recita decat le canta, in plus mai completeaza si cu cate un scheunat (sau hohot?) menit sa sperie copiii.
In mod absolut surprinzator, am intalnit deunazi o persoana care sustinea ca Lost Paradise e cel mai bun album al trupei. N-am inteles pe loc daca facea misto de mine, dar daca intalniti astfel de persoane tratati-le cu scepticism.
In final, ca sa fiu in consensul acestui site, ar trebui sa asociez albumul cu o "faza". Recomand ascultarea albumului in timp ce spalati vase si va suiera teava cu apa calda suficient de tare. Pentru mine a fost o curiozitate documentara, iar concluzia ar fi ca acest debut este pentru anii 90 cam ce a fost Grigore Ureche pentru limba romana.
|
