| Slayer |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
Auditia lui Live undead provoaca inevitabil senzatia ca aici s-a catalizat tot ce trebuie in materie de thrash metal. In albumul pe care vezi rosu in fata ochilor. Pe care devii inversul tau si te scoli din morti!
Probabil cel mai interesant este maniera in care s-a inregistrat albumul. Sapte piese (20 min) trase live in studio, dintr-o singura bucata, peste care s-au mixat urletele fanilor inregistrate intr-un club obscur… inainte, in timpul si dupa un concert Slayer. Este un testament al trupei. Un fel de utopie thrash in care s-au concentrat trei elemente esentiale: Slayer, spontaneitate si fani. Este genul de album pe care il pot aprecia cu adevarat mai ales aceia care au vazut Slayer live si s-au aruncat in “valsul toxic” din fata scenei, cautandu-si fiecare supradoza de thrash.
Anarhia din care pulseaza publicul scandand “SLAYER!! SLAYER!! SLAYER!!” si vocea alarmata a lui Tom Araya dau o savoare speciala inregistrarii. Vorba unui batran deather… “Araya e bun sa conduca revolutii si sa mazileasca monarhi”. Adrenalina si nervozitatea sunt cuvintele de ordine ale albumului. Si nu vorbesc doar de prestatia trupei. Piesele primelor doua materiale Slayer devin aici hituri: Black magic, Die by the sword, Captor of sin, The antichrist, Evil has no boundaries, Show no mercy si Aggressive perfector. Iar cele mai aberante versuri, devin imnuri:
Blasting our way through the boundaries of Hell
No one can stop us tonight
We take on the world with hatred inside
Mayhem the reason we fight…
Varful albumului si, cu oarecare relativitate in apreciere, chintesenta de thrash, sunt atinse de Evil has no boundaries urmata de Show no mercy. Doua piese care lasa de inteles de ce concertele Slayer se soldau cu acte de violenta incontrolabila, devastari, ambulante si arestari. Piese in care pe terenul agresivitatii si vitezei nu mai exista delimitare intre public, trupa; si chiar cel ce asculta, care va striga teleghidat:
EVIL
My words defy
EVIL
Has no disguise
EVIL
Will take your soul…
Live undead este deja un clasic in metal, un document al scenei thrash si al anilor ‘80. Indraznesc sa spun ca avem un album unic, prin faptul ca audienta, introdusa ca un al cincilea membru al trupei, amplifica dementa generala. Maniera directa si de "feeling" in care Slayer au reusit sa produca aceasta experienta sonora cu totul speciala ma face sa il consider albumul lor de referinta…
Ma gandeam ce s-ar intampla peste vreo 30 de ani daca m-ar lua un nepot la intrebari “nene Horia, ce e aia thrash!?”… I-as da probabil sa asculte un Live undead si l-as intreba…
|
