Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
Drep de Kristne (1996)
28 Aprilie 2004
de Stefan Popescu (entropicus @home.ro) |
 |
Pentru cine n-a avut onoarea: Troll este un proiect de-al lui Nagash Blackheart. Se aseamana ca sound si stil de compozitie cu In times before the light de la Covenant, pe atunci proiectul lui cu frate-sau. Dupa cate stiu, sunt cetateni norvegieni. Albumele sunt aparute in aceiasi perioada ('95-'96). Diferenta consta in durata mai scurta a lui Drep de kristne comparativ cu sus numitul si deci mai putzin plictisitor, plus, de ce sa nu recunosc, melodii mai inspirate, chiar mai vesele, mai...de Mai. Vreau sa spun, mai de batut uluca in pamant. In rest nu prea are legatura cu primavara. Poate doar starea somnolonenta, visatoare pe care ti-o poate induce, precum si de maiestuasa constienta si senzatia ca respiri un aer mai rece, mai curat. Depinde de cat alcool ai consumat inainte. A, era sa uit: stilistic se incadreaza la black metal, deci...
Kristenhat, prima melodie, incepe cu un intro care infuzeaza o stare de survolare nelinistitoare prin spatzii intunecate - prologul orgiei. Macelul incepe, toba rapaie, chitarele bazaie, basul dubuie. Vocea seamana cu un Duffy Duck strans de ciacardace. Nu mi-am ascutit nicidata urechea sa-mi dau seama ce zice. Titlul albumului evidentiaza aria tematica la care fac aluzie versurile: Drep de kristne = Belitzi-i pe crestini, sau cam asa ceva. Daca nu se intelege ce zice, inseamna ca mesajul textual ori nu conteaza, ori ca este codat, destinat si atintit numai catre initiati. Albumul asta are o forta psihopata, tembelizanta, aproape ca o melodie house pe care iti dai aerul agitandu-te. Imi pot imagina un Carnivorus Voracius la vanatoare de oameni si supra/oameni, sau un Fat Frumos macelar (si de altceva in afara de zmei... oare ce? domnite? nu! mai bine masochist). Clapa calma, se desfasoara peste agitatie si face atmosfera. Peste tot. "Informatie ca sa fie": soundul este infundat. Cel mai evident este cand le comapari pe toate celelalte cu Trollberg, care nu are chitara.
Trollberg (a-IV-a) este o melodie "pedestra", optimista, de pornire catre cvartale necunoscute, la Marea Batalie. Probabil ca neuronii mei tropaie inregimentati si privesc solemn in sus cand se aude slagarul asta din inalt. Cantul este simplu: cateva note la pian in genul "Pornitzi batalioane romane la lupta"; un cor de "AAA" la inceput care se transforma apoi in "OOO"; clapa de atmosfera (care imita o vioara-cor, pe note joase) si mai ales trompetele ce dau o senzatie de inaltare catre zonele astrale. Mai este, evident, si toba care tine ritmul ternar si... ceva dubios: in momentele de inaltare maxima, apare si o voce ghiraita - probabil, sa aminteasca faptul ca asta e doar o pauza intre meniuri. In rest, mai apar de cateva ori niste efecte de wow in genul decolarilor de nave spatiale. Misterul pandeste la fiecare nota muzicala, nou luata pe chitara, adica foarte rar. Totusi, o aripa de ciudat pluteste pe deasupra. Exista o tagma redusa de oameni carora le place sa se simta inciudati.
Pentru aspectul "informativ": pe album mai sunt inca 7 piese (II. Naar solen blekner bort, III. Med Vold Skal takes kristenlid, V. I saler ab sten, VI. Troll ricket, VII. Gud's fall, VIII. Drep de kristne) pe care n-am sa le descriu. Pe scurt, sunt un tavalug violent si imbibat cu viori-cor-flaut-tambal prelungi, toate cantate pe orga.
M-am uitat pe net sa vad ce mai zic unii si altii despre Troll. Oamenii se iau foarte in serios. N-am prea inteles ce-au gasit la primul album. Primul album, un mcd din '93-'94, Trollstorm over Nidingjuv, e un black metal crud, care nu are nimic din atmosfera impricinatului. De fapt are o atmosfera rece si uda precum copacii mov de pe coperta. Fiind in principal proiectul lui Nagash, e clar ca omul a pus aici ce i-a placut lui mai mult. Dintre toate albumele Troll, Drep de kristne e cel mai reusit. Tot la aspectul "informatii": pe www.anus.com..... care e prescurtarea de la "American Nihilist Underground society" e un review la album, de-a dreptul neinteresant. Unele texte de pe site, insa mi se par interesante pentru ca au in ele genul de radicalism ce se regaseste in "filozofia" multor trupe de black metal.
Este o muzica autistica. Pentru unii tembeli poate reprezenta muzica unui crez interiror. Ca sa para ca e mai mult decat ce se aude (cu exceptia melodiei "pedestre"), pe coperta e intinsa cugetarea: "If you believe certain words, you believe their hidden arguments. When you believe something is right or wrong, true og false, you believe the assumtions in the words which express the arguments. Such assumptions are often full of holes, but remain most precious to the convinced" (greselile sunt ale lor). Adanca, grava si profunda daca privesti la cel care luminat de un blitz in padure, pictat pe fata, cu parul lung, negru si des, curgandu-i peste pelerina, invartosat cu chinga de tinut gloante, care priveste infricosator si profetic, aplecat precum o vrajitoare peste cazan la inscrisul de mai sus. Pe coperta opusa, alaturi de un pom a carui scoarta este scoasa in evidenta de clar-obscurul in care este scaldata imaginea, se afla autorul, Nagash, intr-un port militar taranesc si priveste cu jumate de fata. Totul este foarte misterios si probabil m-am inselat. Probabil versurile dezbat teme mai filosofice. In intuneric nu vad deloc bine. Cu alte cuvinte, nu sunt initiat in ale tenebrelor. Dar, mi se pare mult mai natural sa vezi ceea ce altii nu vad in lumina plina. Nu pentru ca ar avea vederea mai proasta (tot metaforic lanos), ci pentru ca nu stiu sa priveasca.
O intrebare pe care am incercat s-o ocolesc, s-a ivit: ce m-a facut sa ascult acest album in ultimii 7 ani, pana la urma, atat de... black metal? Primul si singurul motiv pe care il dau in scris sunt multele dimineti din liceu in care programam cd playerul sa ma trezeasca pe Trollberg, dupa care urma tavalugul si eventual "repeat".
|
