Exista un sunet si o atitudine inconfundabila Zdob si Zdub. Cei interesati de incadrarea stilistica se pot gandi la un alternativ-etno-acid-hardcore (moldovenesc) cu eventuale influente clasice de hard si punk. In ceea ce priveste atitudinea artistica, ce incepe cu compozitia si se incheie dincolo de manifestarea scenica, se poate pune problema perspectivei postmoderne a trupei. Act postmodernist pentru ca, intre altele, avem de-a face cu o recuperare partiala a trecutului artistic - respectiv a unor aspecte regionale ale sale, prin folosirea experientei (muzicale) anterioare intr-un sens total nou. Prin citarea intre ghilimele a unor piese folclorice ori teme clasice apartinand subgenurilor derivate din rock, Zdob si Zdub realizeaza o muzica "originala" in sensul stabilit anterior, ce poarta marca sfarsitului anilor ’90 si inceputul noului mileniu.
Detasarea, umorul, dezinvoltura, forta de expresie, seriozitatea artistica si nu in ultimul rand talentul sunt doar cateva atribute ale formatiei discutate, care este, in viziunea autorului acestor randuri, purtatoarea de stindard a trupelor din Romania si Moldova (sau Moldova si Romania, dupa cum doreste cititorul). Atragem atentia ca aceste consideratii valorice (cu doza lor de subiectivitate) pot fi valabile doar la nivel de intreg vorbind, piesele propuse de Zdob si Zdub de la album la album fluctuand intre anumite limite, iar rock-ul din sud-estul Europei fiind (inca) unul periferic.
In cazul albumului 450 de oi remarcile critice ar fi ca reprezinta o revenire pe drumul logic pe care se inscrisese trupa inca de la aparitie, "revenire" realizata dupa momentul "discografic" anterior, Agroromantica, noul album fiind mai unitar (se poate vorbi de asemenea despre inspiratie), si ca din motive sa le spunem comerciale, are o durata totala peste cerintele "artistice" intrinseci. Pe taramul artei (fie ea de orientare pop & rock), mai mult nu inseamna neaparat si mai bine. Pentru cumparatorul din Romania, locul aparitiei si principala piata de desfacere, clipul "Everybody In The Casa Mare" & mini-filmul underground de prezentare plus randurile scrise despre trupa (= efecte multi media) insotind aproape o ora de muzica, reprezinta fara indoiala o surpriza placuta… Totusi varianta de concert de peste noua minute a aceleiasi "Everybody …"(12) din final, care nu aduce nimic nou fata de versiunea de studio prezenta pe acelasi album, este absolut inutila. Pe aceeasi linie a analizei, albumul se putea termina foarte bine odata cu piesa "Cuculetul"(8). "Nunta extremala 2003"(9) reprezinta doar o varianta modesta a "Nuntii extremale" de pe primul album (de altfel o piesa foarte indragita). "Cucusor"(10) este o piesa buna, interpretata cu mare sensibilitate si forta, insa cu prea multa seriozitate, ceea ce o scoate din registrul postmodern-inteligent-umoristic propus in prima jumatate a albumului. Aranjarea unei piese populare pentru instrumente electrice este mult prea putin pentru o formatie ca Zdob si Zdub, pentru care nu interpretarea reprezinta o problema. Prin "Ciobanul vrea sa se desparta de oi"(11) trupa revine la benefica detasare caracteristica, dar totusi piesa nu este decat o (lunga) gluma muzicala, mult prea lunga pentru o gluma buna. Se putea si fara…
Dar sa revenim la ceea ce caracterizeaza albumul 2003 al formatiei Zdob si Zdub. Intro-ul "450 de oi"(1) ne trimite "in chiar miezul" ideii propuse si sustinute de formatie. "Goviadina"(2) este o a doua piesa intro a albumului. Scurta, energizanta, dinamica, inspirata. Un mix reusit la nivel compozitional intre o tema folclorica si modul de exprimare hardcore al trupei. "Ruta - ruta"(3) aminteste de momentele de forta ale primului album, fata de care se inregistreaza o crestere a complexitatii muzicale. Viziunea de ansamblu da o salutara unitate intregului, care penduleaza intre un ritm sustinut, o tema populara insusita la nivel conceptual si un veritabil refren hard-core. "Ciobanas"(4) ofera un reusit exemplu de gandire postmoderna a unei piese. Inceputa pe ideea interesantei relatii de complementaritate dintre instrumentul de suflat si orchestratia rock a unei piese populare, continua si isi gaseste finalizarea intr-o linie ritmic-armonica "kraut-rock".
"Everybody In The Casa Mare"(5) este piesa care "risca" sa nu fie ascultata cu adevarat, pentru ca poate "satisface" pe mai multe nivele. Invitatul "MC Vasile" isi face treaba cum stie si poate mai bine, intr-adevar "lautareste". Rap-ul lui Roman Iagupov este "din alt film" si in acelasi timp din aceeasi piesa (muzicala), caci este intr adevar o aceeasi piesa din care face parte si linia trompetei, intr-o la fel de mare masura ca dealtfel intreaga orchestratie, trecuta "prin filtru" de DJ. Piesa sta sub semnul asumarii. Nu este vorba despre Kitch, pentru ca avem ghilimele. Este in contrapartida o satira cat se poate de "cinstita" si de bine facuta. Aceasta ar fi cheia pe care o propunem in analiza piesei si albumului.
"450 de oi"(6) da titlul CD-ului, cel mai bun titlu care putea fi dat acestei selectii a materialului. Corul canta cu maxima seriozitate versurile: "450 de oi, 450 de oi / Faceti dragoste, dar nu razboi". Mai mult nu se poate exprima in cuvinte. Trebuie ascultata piesa – muzica si versuri si inteleasa de fiecare dupa cum are simtul umorului, cu mentiunea ca este intr-adevar vorba despre umor voluntar.
"DJ Vasile"(7) este fara indoiala piesa albumului. Vorbim din nou de ghilimele – piesa incepe cu un sunet "gramofonic" pentru a se termina in maniera fade-stretch (ca si cum ar "cadea" curentul in timpul functionarii unui pickup). Mai departe avem o tema aranjata partial pentru abordarea rock, partial pentru cea standard, interpretata "cinstit" cu unica licenta ca in text se vorbeste la refren, alternativ, cand de badea Vasile, cand de DJ Vasile. Interventiile specifice DJ-ului operate asupra piesei, sustin ideea zonei de avangarda in care ne gasim.
"Cuculetul"(8) se inscrie in linia descrisa anterior, cu mentiunea ca este suficient de "serios" interpretata incat poate fi perceputa ca o incercare "pe bune", in ciuda intro-ului in limba engleza si a scurtelor interventii rap. Dealtfel o piesa minutios construita, in care pe langa protagonisti se remarca, inginerul de sunet.
Ideea conceptuala a albumului este una viabila. Compozitiile sunt in concordanta cu intentiile artistice, iar interpretarea, respectiv munca din spatele celor "450 de oi" sunt la inaltele cote cu care au obisnuit cei de la Zdob si Zdub, Roman Iagupov - voce, iorgafon, Mihai Gincu - tobe, percutie, chitara bas, cobza, Sveatoslav Starus - chitara, Valeriu Mazilu - trompeta, Victor Dandes - trombon, caval, telinka, surla, acordeon, Victor Cosparmac -chitara. Iar in incheiere, un ultim, dar nu definitiv comentariu: originalitate in conceptie, aliniere la ideile anilor in care a fost gandit si realizat albumul si forta, o forta vitala de care are mare nevoie rock-ul din acest colt al lumii…
|
