Acesta este al doilea album al unei trupe extrem de interesante si deopotriva putin cunoscute. Genul abordat este simfonic jazz-rock-blues. Cele mai apropiate formatii cu care se pot face analogii sunt Blood, Sweat & Tears si Chicago. Spre deosebire de acestea, Ten Wheel … propune o voce feminina si este mai puternic orientata spre blues-rock.
Formatia a fost infiintata in 1968 la New York de catre Mike Zager – clape, clarinet; si Aram Schefrin – chitara, banjo, voce. Fratele lui Schefrin, Lalo este un cunoscut compozitor de muzica de film. Solista vocala – Genya Ravan (pe numele sau real Goldie Zelkowitz) provenea de la trupa feminina Goldie And The Goldiggers. Ea are o voce de atac amintind uneori de Grace Slick si de Janis Joplin. Pe langa acesti trei muzicieni, din formatie mai faceau parte o suma de instrumentisti proveniti din sfera muzicii clasice, care nu au stationat pe parcursul relativ scurtei existente a Ten Wheel ...
Coasta de est a generat un tip de cultura bazat pe rafinament. Aparitia unei trupe precum Ten Wheel Drive la New York nu este intamplatoare. Exista un public capabil sa recepteze o astfel de incercare artistica. Andy Warhol & Velvet Underground au putut crea o “bresa” in est, in timp ce pe partea cealalta a continentului ieseau la suprafata mai mult idei legate de miscarea hippie (Greatful Dead, Jefferson Airplane, It’s A Beautiful Day). Tabloul artistic este deosebit de complex, dincolo de ocean, de multe ori diferenta de potential fiind valorificata in sens pozitiv. Acest lucru a fost incercat in mix-ul dintre West si East Coast din cazul de fata.
Pachetul de suflatori trimite ascultatorul cu gandul intr-o directie diferita decat au facut-o o serie de alti artisti de blues-rock ce au folosit alamurile (James Brown, Tina Turner sau Manfred Man – intr-o perioada a creatiei lor). Dozajul echilibrat intre clasic si modern este una dintre caracteristicile trupei, care a produs doar patru albume intre 1969 si 1973: Construction Nr1; Brief …; Peculiar Friends si Ten Wheel Drive. Pe ultimul album, Genya Ravan a fost inlocuita de Ann Sutton, Genya incepandu-si cariera solo in 1972, acompaniata de trupa The Baby.
Muzica are un pronuntat caracter elitist, prin acuratetea interpretarii, a compozitiilor de marca si a unor aranjamente surprinzatoare. Proportia intre simfonic-jazz si blues-rock da farmecul sunetului lor. Mix-ul dintre cele doua se produce intr-o zona apropiata rock-ului. Brief Replies propune opt piese, una mai interesanta decat cealalta. Chitara, foarte prezenta este un alt punct de divergenta fata de Blood, Sweat & Tears cu care se pot face totusi cele mai mari analogii. Pe alocuri trupa aduce instrumental vorbind si cu Ten Year’s After. “Pulse”, “Come Live With Me”, “Morning Much Better”, “Brief Replies”, “Stay With Me”, “How Long Before I’m Gone”, “Last Of The Line”, “Interlude: A View Of Soft” – piesele albumului – pot caracteriza pe de-a intregul o formatie care din cauza deselor schimbari de personal, a proiectului cultural (total sustinut) mult prea ambitios si scazutului profit financiar, s-a destramat inainte ca publicul sa realizeze valoarea acesteia.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
