 |
Bringer of blood (2003)
27 Octombrie 2004
de Aron Biro |
Faptic vorbind, Six Feet Under este proiectul devenit intre timp trupa de baza a lui Chris Barnes, care si-a facut prima jumatate din curriculum vitae pe la Cannibal Corpse, care e aproximativ aceeasi palarie pe aceeasi Marie. Calitatea cu care Barnes va ramane in istorie este, asemeni cazurilor unor "Lemmy de la Motorhead" sau Jules Verne, insistentza.
Desigur, istoria in care va fi scris numele lui Barnes este una marginala, avand in vedere ca, prin manifestul artistic propus nu s-a angajat cu buna stiinta in nici un conflict de pe urma caruia sa se aleaga cu pozitia de invingator sau invins. Mai mult, pe marii fani Six Feet Under nu-i vad in stare sa scrie carti. Cel mai mare elogiu pe care il poate exprima fanul Six Feet Under este "You are such a cool band", suficient de simplu cat sa poata fi tinut minte si sa nu trebuiasca inscris in analele istoriei muzicale. Iar adevarul asta si este. This is such a cool band. Acolo unde priceperea in ale muzicii e precara, insistenta poate produce consistenta.
Avem pe masa, ca subiect de disectie, albumul Bringer of Blood care nu e nici cel mai bun, nici cel mai semnificativ, dar e ultimul, suna bine si are cele mai mari sanse sa conteze intr-un sens asupra caruia voi reveni imediat. Tematic, versurile lui Barnes se invart in jurul cuvantului "maggot". De fapt, prima data cand am cautat in dictionar acest cuvant, se intampla pentru ca il regasisem obsedant in versurile Cannibal Corpse. "Maggot","vermin" si "haunting demon" sunt cele mai avansate formulari estetice, cu pretentii de metafore, in contexte in care lucrurile sunt destul de pe shleau: "Oh my fucking God!","I'll cut your fuckin head off","Murdered in the basement, time to dig a hole", "A hammer to the head", "A pickaxe in your face", etc. Expresiile poate par de un vulg simplist insa, imbracate in mult zgomot, atitudine si ceva muzica, reusesc sa devina un manifest al desenzitivizarii culturale.
Piesele albumului urmeaza doua directii ce se regasesc in intreaga cariera Six Feet Under / Cannibal Corpse:
a.Directia protestatara, reprezentata de piese cu injuraturi si titluri sugestive: Sick in the head, Ugly, My hatred. Piesa single, Amerika the brutal, este una din putinele realizari Six Feet Under cu trimiteri directe la probleme cotidiene si una din cele mai ipocrite piese compuse vreodata. Surprinzator aranjata pe structuri punk, piesa ne dezvaluie un Barnes pacifist care isi asteapta verisoara sa se intoarca din razboiul din Irak: "My cousin is fighting in Iraq, and i want her comin back! Fake president, we're not here to do your dirty work! NO WAR! NO WAR!" Simtul autoparodic este cu atat mai acut cu cat trupa s-a consacrat cu titluri ca Maximum Violence, True Carnage, Warpath. Vizionarea videoclipului poate fi picatura care varsa paharul ridicolului.
b.Directia epica, manifestata in scurte povestioare despre diversi indivizi care mor in diverse feluri: When skin turns blue, despre un tip din care se scurge sangele incet-incet ("Friend with the maggots in your head / Bleed again and again"), Braindead, despre un tip in coma ("Stick a needle in my skin, i dont feel a fockin thing!"), Blind and gagged, despre un tip orb, unde Barnes conjuga verbul a muri si trage concluzii definitive ("I die, you die, we die, we're all fockin dead!”), Claustrophobic, despre un tip inchis de viu intr-un sicriu, Escape from the grave, despre acelasi tip care a reusit sa scape din sicriu si incepe sa omoare oameni. La sectiunea epica piesa mea preferata, in valoare de doua minute, este Murder in the basement, un tavalug sonor de inspiratie hardcore despre un tip care imprastie lamaie intr-un beci ca sa acopere mirosul cadavrelor violate si macelarite, impuscate si injunghiate, mancate de viermi si sobolani, lovite de ciocan si de tarnacop, s.a.m.d.
Momentul de exceptie (in sensul abaterii de la regula, nu a exceptionalitatii) este dat de piesa de titlu, Bringer of blood, proiectata ca un single cu exact 4 versuri, dintre care cel relevant este "This is from the heart", in caz ca ar incapea vreo indoiala. La festivalul With Full Force, Barnes s-a aventurat sa ofere o varianta in germana, un efort ce ar fi fost laudabil daca versurile piesei aveau mai mult decat 4 substantive (bringer,blood,bond,heart) si 2 verbe (be,end). Elementul surpriza este dat de izul de crescendo gotic pe care il capata refrenul, cu ajutorul unor chorus samples.
Prin elementele mainstream pe care le inglobeaza cu titlu de inovatie si prin maturitatea soundului greu de egalat in sfera respectiva, albumul are sanse sa devina o punte de legatura intre adolescentii nu-metal / hardcore si taramul metalului extrem traditional. Datorita productiei, grohaitul lui Barnes reuseste sa devina in multe cazuri inteligibil, largind accesibilitatea trupei spre o piata care s-ar putea sa astepte asa ceva, fara sa stie ca exista. Ridicolul versurilor ma face sa intuiesc un simt autoparodic, in orice caz asigura o doza de hazliu cu un efect suplimentar de desenzitivizare la adresa problemelor tratate.
|
