Infiintata in plina miscare hippie (1967), formatia James Gang pastreaza o distanta relativa fata de ceea ce o parte a criticii denumeste West Coast (Music). Tinand cont ca primul album al trupei a fost lansat in 1969, anul celui dintai Woodstock (n.a. – au existat tentative ulterioare de reeditare a evenimentului), moment de varf, urmat de un recul al ideilor comunitar – pacifiste, orientarea spre “zone clasice” (blues/country - rock) apare ca act logic.
O alta caracteristica James Gang este masiva schimbare a componentei, inregistrata, pe tot cuprinsul existentei sale. Muzicienii care au trecut prin “Gang” pot fi intalniti in numeroase alte formatii de “prim cerc”. Protagonistii de pe Thirds Dale Peters – bas, vocal, care l-a inlocuit pe Tom Kriss; Joe Walsh – chitara (dupa plecarea lui Glen Schwartz la Pacific Gas And Electric) si Jim Fox – tobe. Sunetul propus pe albumul al treilea este unul “soft”, ideile muzicale sunt unitare, dar nu liniare, iar maniera ar putea fi caracterizata drept “slow”.
Piesa de debut a albumului,“Walk Away”(1) are puternice accente Cream. Trecand peste faptul ca orice trupa de “trei oameni” (din aria muzicala in care ne aflam) risca sa fie comparata cu celebra formatie britanica, in cazul dat similitudinile sunt evidente. Important este, insa, ca viziunea artistica proprie si nivelul ridicat al celor in cauza, trimit compozitia lui Walsh exact spre categoria de public vizata (care identifica atat influenta, cat si diversitatea).
In “Yadig”(2), compozitie colectiva (cu structura de blues), pe langa chitara Walsh evolueaza si la pian electric. Este o scurta si inspitata piesa instrumentala de trecere spre “Things I Could Be”(3), a lui Fox, care la randul sau aduce puternic cu Crosby, Stills, Nash. Interventiile chitarii dau totusi o individualitate aparte piesei, ce beneficiaza de un solo de chitara cel putin interesant.
Dupa cum se poate deduce din titlu, “Dreamin’ In The Country”(4), semnata Peters “pleaca” de la “baza” enuntata, fara a se inscrie propriu zis in acest stil. Este remarcabila detasarea cu care formatia intersecteaza genul country, prinzand spiritul si in acelasi timp ocolind cu eleganta maniera.
In “It’s All The Same”(5), vocal & compozitor, chitarist si pianist este Walsh. Piesa beneficiaza si de o sectie “wind-horns”, in dreptul careia se afla Tom Baker And His Hashed-Out Jazz Freaks. Din punct de vedere armonic, lucrarea este de o mai mare complexitate, raportata la album(ul pe care se afla), dar ramane in afara hotarelor prog.
Tot Walsh semneaza urmatoarele doua piese,“Midnight Man”(6) si “Again”(7). In prima dintre ele background vocal – ul este realizat de Bob Web si Mary Sterpka. In cea de-a doua “se aude o vioara” realizata pe pian electric de acelasi Joe Walsh. Dorinta si grija pentru extinderea armonica reprezinta o buna recomandare pentru James Gang.
In nota amintita mai sus, “White Man/Black Man”(8), a lui Peters, are un back-up vocals realizat (cu acordul casei de discuri Atlantic) de The Sweet Inspirations. Altfel, mesajul si muzica se inscriu intr-o nota post-hippie.
Albumul se incheie cu creatia lui Fox, “Life My Live Again”(9), in care pianul este realizat de compozitor, iar vocea ii apartine lui Walsh. Este o piesa – imn, ideala pentru “finaluri” (de LP, de concert).
Nimic spectaculos pe Thirds, care, la vremea respectiva a obtinut distinctia discul de aur. Ascultat la mai bine de treizeci de ani de la aparitie, albumul poate fi inclus de fan-ul actual in categoria elevator music, dar cel care cauta spiritul epocii, poate gasi aici lucruri interesante …
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
