Pe la inceputul anilor ’90, prin cercurile de rockeri din Bucuresti se spunea ca Venom sunt cea mai retardata formatie. Isi umplusera intregul catalog discografic cantand in nestire despre dracovenii si satane. Timpul a aratat ca se poate si mai rau. Iar unele lucruri s-au schimbat, in sensul ca Venom nu mai sunt amintiti nici macar ca termen de comparatie negativ.
Cel mai potrivit mod de a privi si, eventual asculta Venom in anul 2005, este de a trata vechile albume ca "entertainment". Eventual ca tributuri catre Motorhead. Vocea ragusita a lui Cronos, piesele de atac pe bas, ritmurile minime de rock’n’roll, riffurile prafuite preluate de pe Overkill si Ace of spades si versurile fara nici o pretentie, toate aduc in prim plan o influenta sonora aproape completa din partea lui Lemmy & Co. Ce s-a pierdut la Venom este atitudinea. Detasarea rock'n'roll combinata cu ceva anarhie punk au dat nastere aici unui soi de gratuitate despre care, 25 de ani mai tarziu, nu putem spune decat ca lipsea la momentul respectiv. Venom este prima trupa influenta de hard rock, 100% dedicata zgomotului si extremitatii de dragul extremitatii, asa cum erau ele permise de tehnologia low-budget a anilor ’80. Si de primitivismul instrumental al trioului: Cronos (« bulldozer bass and vocals »), Mantas (« chainsaw guitar drives ») si Abaddon (« drums and nuclear warheads ») - care semneaza piesele si cu numele reale: Conrad Lant, Jeff Dunn si Tony Bray.
Vorbim de teme… in Welcome to hell gasim piese:
a) despre baieti rai (In league with Satan), zapaciti (Sons of Satan), pacatosi (One thousand days in Sodom), rebeli (Welcome to hell, Live like an angel, die like a devil), drogati (Angel dust) sau criminali (Schizo)
b) si despre gagici (Mayhem with mercy, Poison, Red light fever)
Bastards and bitches! Iata spre exemplu o imagine de bordel semnata Venom, desprinsa parca din momentele cele mai lirice ale lui Lemmy:
Hand upon my zip,
Don't bother to take it down, honey,
It's about to rip!
"Brandul" Venom, cel care le va rezerva nisa "tematica" neocupata pana atunci de altii (dar rapid umpluta ulterior), este marcat de Witching hour, despre un ceremonial dubios cu pentagrame. O piesa insotita de un enunt menit parca sa reformeze logica: "Satan is power and Venom is power, so we write about Satan."
Pe langa latura umoristica ce transpira din tot materialul, mentionez o preferinta personala: Schizo, un excelent rock’n’roll metalizat. Piesa de dansat printre petarde sau explozii de carbid.
Tin minte ca la o petrecere de revelion de prin ‘93 – ’94 vizionam o caseta cu videoclipuri impreuna cu amicii mei Tase si Duhu. Piese Metallica, Helloween, Manowar etc. si Venom, plini de harnasamente si zale in clipul Welcome to hell. Inainte sa-si puna pleata in valoare Duhu i-a privit cu o grimasa… "bai, Cronos e cel mai urat vocal de pe planeta"…
|
