Single-ul de fata l-a facut cunoscut pe Doru Stanculescu unor generatii care nu “il prinsesera” in activitatea live. Desigur, meritele nu sunt ale “mediatizarii” ci ii apartin compozitorului, dublat in situatia data de chitarist si vocal. Alaturi de el, si-au dau concursul cativa dintre cei mai cunoscuti si respectati oameni de folk si rock din acea perioada: Sorin Minghiat – flaut; Ioan Oagan – chitara bas; Nicolae Enache – claviaturi; Dan Andrei Aldea – sintetizator.
Piesa cheie a single-ului si a intregii cariere artistice a protagonistului “Ai Hai”(1) aduce in muzica romaneasca o atmosfera a la Harry Nilssen, care nu se mai regaseste nicaieri altundeva. Versurile populare nu pot trimite piesa spre zona folclorului muzical, aceasta apartinand mai degraba “padurii fara rost” (vezi The Point - Oblio). Aranjamentul muzical extrem de discret precum si interpretarea pe masura dau o dimensiune aparte creatiei, care are forta vitala de a impresiona. Dealtfel aceasta s-a bucurat de un real succes nu doar pe scenele unde a fost cantata sau in contextul unor auditii (radio, disc) ci si pe coloana sonora a filmului “Portile albastre ale orasului”, unde a atras puternic atentia.
Piesa “Cantec intre apele tarii”(2), pe versuri de Constantin Sabareanu, fara a fi diferita din punct de vedere morfologic de cea anterioara, este din toate punctele de vedere la mare distanta. Acea simplitate benefica si tonul resemnat al primeia au fost inlocuite de spiritul monumental in care “se vrea” a doua compozitie, care nici nu seamana prea mult cu altceva, nici nu place in mod deosebit. Pretiozitate si atmosfera de litanie o fac sa-si piarda orice urma de actualitate.
Meritul unei astfel de editari este acela de a fi salvat de la uitare o piesa interesanta si de a se fi constituit intr-o carte de vizita a unui personaj din folk-ului romanesc ce ar fi putut realiza mai mult decat a avut ocazia de a face. Precum in alte cazuri semnalate de noi, este regretabil ca single-ul nu a fost urmat de un LP.
|
