Avem de-a face cu un single 100% de folk (!), unul dintre cele mai valoroase dintre cele aparute in Romania. Tanara (pe atunci) Marcela Saftiuc – voce si chitara - aminteste prin timbru si interpretare de Joan Baez. Comparatia nu este deloc fortata, cei care doresc a se convinge neavand nimic altceva de facut decat sa asculte cele cateva piese ale sale, ce au ramas imprimate. In aceste conditii, regretul de a nu exista macar un LP semnat de artista pusa in discutie, este imens.
Acuratete, sinceritate, profunzime – doar cateva dintre atributele pieselor reunite pe single-ului de fata! Anuntandu-l pe cititor ca tonul cald al acestei cronici este totalmente asumat si se datoreaza exclusiv actului artistic comentat, vom trece la prezentarea generala a pieselor.
“Fiii lacrimilor tale”(1), preluare a Marcelei Saftiuc dupa un vechi cantec popular este o piesa de mare rafinament, care impresioneaza prin obtinerea efectului dramatic fara excese de mijloace sau efecte artizanale. Transpunerea in cheie folk nu impieteaza asupra spiritului acestei creatii.
“Vant de seara”(2), pe versuri si muzica semnate de protagonista, este o scurta piesa (1’43”) care reuseste sa spuna mult, cu “vorbe putine”. Este de urmarit armonia, ritmul (asa zisa bataie) si relatia lor cu linia melodica.
In “Traim atata vreme”(3) muzica Marcelei se intalneste cu versurile lui Nicolae Labis. Din punctul de vedere al semnatarului, aici simbioza sunet – text functioneaza doar la nivel de fonem, nu si de sens (al celor comunicate de poezie). Concentrandu-se sa recite cu acompaniament de chitara, artista pierde adevaratul sens de exprimare si dupa cum se stie, cu cat e mai mic “miezul”, cu atat mai groasa este “coaja” …
Din pacate, directia deschisa de Marcela Saftiuc nu a fost urmata, ba chiar mai mult, folk-ul “feminin” avea sa-si restranga masiv randurile inca inainte de iesirea genului din voga. Cenaclul Flacara avea sa propuna (un deceniu mai tarziu) alt tip de “folkist”, dar desigur, aceste lucruri nu erau stiute la vremea respectiva.
|
