Popol Vuh reprezinta, in cartea sfanta a mayasilor Quiche din Guatemala, ”locul intalnirii intre oameni si zei”. In biblia muzicii progresive, este pagina uneia din contributiile importante ale scenei kraut, numele trupei putand fi oricand citat alaturi de Amon Duul II, Can, Faust, Klaus Schulze sau Tangerine Dream. Pornita in 1969 de claviaturistul Florian Fricke (1944 – 2001), formatia evolueaza artistic atat in cadrul scenei germane de progressive, cat si in cinematografie. Fricke & Popol Vuh compun coloanele sonore pentru numeroase filme semnate de Werner Herzog. Datorita elementelor culturale diverse care se intalnesc in compozitiile grupului, Popol Vuh sunt considerati, alaturi de (Georg) Deuter, intre initiatorii curentului New Age (in muzica).
Este de notat si existenta trupei norvegiene de prog Popol Vuh (devenita ulterior Popol Ace), care au editat sub acest nume materialul (destul de reusit) Quiche Maya (1973). Cu toate acestea, putem remarca stilul “alternativ” inconfundabil al muzicienilor germani. In timp ce toti psihedelicii se extaziau in fata Indiei, unii krauteri au considerat ca America de Sud este mult mai interesanta.
Affenstunde (in traducere libera “vremea regelui maimuta”) reuneste pe Florian Fricke (claviaturi), Holger Trulzsch (percutie), Frank Fiedler (mixaj) si Bettina Fricke (grafica, fotografie, coproducator). La momentul conceptiei materialului, Fricke este posesorul celui mai ravnit instrument al scenei kraut, un Mega Moog III (singurul din Germania si unul din cele cateva sute construite). Impunatorul si costisitorul sintetizator, generator al unor tonuri misterioase si primordiale, va fi folosit cu succes pe cele doua albume de debut, cat si pe Zeit al celor de la Tangerine Dream. Despre sunetul Popol Vuh s-a spus ca are “amploarea unei catedrale si delicatetea unui parau de munte”, o descriere care aminteste cele doua abordari, celesta si mundana, regasite in creatiile trupei. Prima tine de “space music” si experimental, constituind elementul de jonctiune cu trendul kraut (Ash Ra Tempel, Agitation Free, Cosmic Jokers etc.); a doua imbratiseaza influentele “etnice”, accentuate si de prezenta unor sunete organice, naturale, intr-o maniera ce a devenit particulara pentru Fricke & Co.
Popol Vuh isi anunta punctul teuton de plecare prin sunetul unei pietre aruncate in lac. Gestul, simbolic, are urmari “cosmice”. Unda de propagare a valurilor se transfera in planul spasmelor astrale: Ich mache einen Spiegel (1). Panningul stereofonic, inca inedit in anul albumului, devine astazi exotic prin simplitatea sa primitiva. Piesa de titlu continua cu alte 20 de minute, care in absenta conditionarii date de suportul vinil, ar fi fost cu siguranta unite cu prima parte. Spre deosebire de Tangerine Dream, unde sunetele stau inghetate in blocuri aproape inerte, de pulsatiile aleatoare Kraftwerk, sau de gradatiile psihedelice Ash Ra Tempel, muzica primului Popol Vuh este construita pe texturi ciclice concentrice. Repetitia si translatarea creaza o senzatie de spatialitate sonica, incat in orice punct se percep pe fundal si “orbite” vecine. Masura cuplarii auditorului este data de insasi reusita salturilor intre acestea. Cateva percutii traditionale si insertii de pasari, apa sau fosnete vegetale realizeaza sugestia terestrului, intotdeauna prezent in muzica Popol Vuh.
Pentru calatorul pasionat al muzicii progresive, Affenstunde constituie un deliciu. Pentru cautatorul neavizat, albumul nu ofera cea mai potrivita recomandare din discografia trupei. Muzica nu are aici un curs explicit. Si nici rezolvari. Centrul orbitelor nu este in fapt decat o “gaura de vierme”. Catre alte cicluri sonice…
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
