Acest single poate fi incadrat ca gen in progressive folk-rock. Ceea ce se aude impresioneaza prin virtuozitate, complexitate si fantezie, cel putin daca luam ca punct de referinta folk-ul (romanesc). Formatia Ethos din Iasi este alcatuita din: Valeriu Gidei – voce; Cornel Cristei – pian, orga; Vasile Foica – flaut; Victor Huminic – bas; Gabriel Pedo – chitara; Iosif Trendler – percutie. Fiecare dintre protagonisti isi face datoria, in beneficiul celor doua piese alese.
Pasajele instrumentale sunt mult peste cele vocal instrumentale, ceea ce tradeaza animite limite ale conceptiei. Este posibil, precum in alte numeroase cazuri din muzica autohtona, ca cei in cauza, buni cunoscatori ai muzicii occidentale sa fi preluat anumite “sintagme sonore” ca atare, prinzandu-si urechile acolo unde ar fi trebuit sa-si manifeste intr-adevar creativitatea. Legati de versurile (mult prea) valoroase ale poetilor Lucian Blaga (1) si Mihai Eminescu (2) domnii de la Ethos isi restrang libertatea de expresie pierzend pe parcurs si sensul celor cantate (vocal). Poeziile se transforma in pretext pentru partea instrumentala si eventual in pasaport pentru editarea pieselor pe un disc. Din ecuatie ar putea face parte si cenzura acelor vremuri.
“Caut nume”(1) compozitie a lui Cornel Cristei suna incredibil de bine. Ce s-ar putea reprosa piesei este ca nu-l are ca solist vocal pe Chris Farlowe. Altceva: putea fi si Jan Anderson. Lasand gluma la o parte, interpretarea este de nivel european. Este momentul de a recomanda calduros single-ul spre auditie (in relatie cu aspectele critice mentionate).
Piesa lui Vasile Foica, “Miezul noptii”(2) se ridica la nivelul celei comentate anterior. Flautul coloreaza partitura fara a sacrifica nuantele. Structura baroca individualizeaza creatia, ingustand totodata aria sa de receptare. Ca si in prima piesa, linia vocala putea fi mai inspirat alcatuita (compusa). Atragem atentia celor neavizati ca “linia” sau vocea muzicala, nu este acelasi lucru cu interpretarea acesteia. Termenii se refera la partitura, nu la capacitatile protagonistului.
Ca observatie, o mai puternica ancorare in “ideologia” rock ar fi fost benefica pentru trupa. Numele acesteia este prea impersonal si cumva academic – oficial pentru a fi putut fi adoptat fara rezerve (dealtfel nejustificate). Nici coperta mini-albumului nu invita la auditie. In rest, un single reusit.
|
