Albumul Macadam reprezinta o realizare aparte in muzica romaneasca. Sunt elemente de jazz si de rock alternativ, rezultatul nefiind in cazul dat o rezultanta. Blazzaj propune, cu aceasta ocazie, o fuziune intre bizarerie si simplitate, totul sub egida actului voluntar. Auditoriul este pus in tema prin mijloace sonore ca protagonistii au o serioasa baza teoretica (mai ales in ceea ce priveste armonia; nu si contrapunctul) si asta printr-o alternanta de fraze muzicale lejere cu pasaje de trecere minutios elaborate.
Ideea unui jazz-rock modern, alternativ, cu o sectiune brass asa-zis clasica, este, daca nu originala cel putin interesanta. Sarmalele Reci, Luna Amara sau Zdob si Zdub sunt cateva dintre formatiile din zona noastra, care au optat pentru acest template. Trupa cea mai apropiata stilistic de Blazzaj a fost insa, Baba Novac. Influentele provin in cazul tuturor numelor mentionate, din afara tarii, fiind importate pe diverse filiere. Cele mai originale momente le-a obtinut, insa Blazzaj, care prin umor si rafinament alunga mimetismul pe un plan secundar.
“Am tot ce vrei”(1) este un funky alternativ si in acelasi timp o reusita parodie disco. Saltul de la disco la funky este magistral gandit. Rolul basului este aici cel mai important si fara a risca putem spune ca protagonistul se achita de obligatiile asumate.
Parodia isi intra insa cu adevarat in drepturi in piesa “Mai mult”(2). Refrenul este intentionat in(tr-un) falset total, care violeaza timpanul. Versurile, ca pretutindeni la Blazzaj, au functia de a crea atmosfera dorita de trupa.
“Un lucru”(3) este o piesa realizata undeva la limita dintre cool-jazz si alternativ. Aici umorul nu mai reprezinta o miza dar asta nu inseamna ca sunt atinse cotele de avertisment ale seriozitatii. O piesa sensibila, plasata in zona “blue”.
“Macadam”(4) pleaca de la un ritm de reggae. Finalitatea este cu totul alta decat “filozofia Bob Marley”. Este mai degraba o piesa “de revenire”, nu de plecare. Atmosfera halucinanta, monotonie controlata.
“Faptele”(5) reprezinta un moment de prea mare seriozitate pentru Blazzaj, in sensul ca piesa este ceva mai sincera decat era cazul. Astfel aceasta cade in plasa unor idei muzicale latino, fara posibilitatea de a se desprinde de ele. Un latino cu versuri in limba romana si cam atat.
“Noi aducem caldura”(6) se inscrie in pattern-ul consacrat al trupei. Putem vorbi la fel de bine si despre template.
“Cina”(7) reprezinta o alta piesa “sensibila”. Poate prea sensibila.
“De partea ta”(8) este deosebit de interesanta din punct de vedere muzical. Melodicitatea si rezolvarile armonice savante dau un farmec aparte compozitiei. Solo-ul de sax atinge cota maxima de inspiratie.
“Piersicoaso”(9) este o piesa care pentru a fi receptata la cota sa valorica trebuie pusa in contextul potrivit. Ca parte a unui spectacol; insotita de un clip; insotind imagini adiacente; etc. Pe un album, este greu digerabila.
Consider “Urma”(10) piesa albumului si in acelasi timp, una dintre cele mai interesante compozitii realizate in Romania anilor 2000. Lucian Onita, invitat in mod inspirat pe piesa, “da bine” in ansamblul general.
Albumul se incheie cu “Urma”(11) – live 2002, The Note Club, Timisoara. O varianta distincta de cea anterioara, ce justifica includerea sa pe album.
Cei care si-au dat concursul pentru realizarea acestui Macadam sunt: Eddie Neumann – vocal, saxofon sopran si tenor; Tavi “Vita” Horvath – vocal; Petrica Ionutescu – trompeta; Horea Crisovan – chitara; Utu Pascu – bas; Vali Potra – tobe; Florin Barbu – bas (invitat pe 1 si 2); Lucian Onita – vocal (invitat pe clipul “Urma”)
Un album reusit, ce contine momente bune de muzica si care, dupa parerea semnatarului, putea “iesi” mai bine. Nu inseamna ca ar fi ceva in neregula, ci ca Blazzaj, care merita toata stima, fara doar si poate ar fi putut obtine (si) mai mult.
|
