Einstürzende Neubauten (=”constructii demolânde” in traducere libera) si-au inceput activitatea in traditia scenei kraut, ca parte a unei comunitati poli-artistice din Berlinul de Vest autointitulata “Die geniale Dilettanten”. Statutul de pionieri ai curentului industrial si de promoteri ai undergroundului nu poate fi disociat de calitatea de epigoni si, mai tarziu, continuatori legitimi ai unor nume ca Faust, Neu!, Can sau Kraftwerk.
Una din ideile care au insufletit activitatea trupei a fost conceptia conform careia amatorismul poate fi sursa de productie artistica. O viziune afirmata initial sub semnul dadaismului si actualizata in anii '60. In formula "pop" a fost pusa in practica si de catre kraut-rockeri, apoi exacerbata prin subcultura punk. In context larg, cineva poate activa ca "muzician" in masura in care pentru emanatiile sale sonore propune un discurs de sustinere convingator (pentru unii sau altii). Si viceversa. Orice gest, subordonat unui mesaj acceptat ca viabil, isi poate cere drepturi artistice. Scena de industrial, cel putin, oglindeste acest fenomen.
Fara a dispune de educatie artistica (institutionala), membrii Einstürzende isi vor valorifica energiile individuale sau de grup in muzica, instalatii, fotografie, literatura, cinematografie si in “aproape orice domeniu al artei interpretative” (conform frontmanului grupului). In spiritul celor amintite mai sus, albumul de debut apare drept un performance colectiv de ferestre sparte, oale, caramizi, tigle, sindrile forate de bormasina, freze, ciocane si diverse obiecte manuite dupa reguli inventate ad-hoc. Demersul aminteste de improvizatiile extinse realizate de krauteri, mai cu seama de Can sau Kluster. Daca insa krauterii bantuiau prin infern si apoi se detasau psihedelic inspre astre, Einstürzende sunt ancorati de urban. Violenta si mesajul explicit “anti-establishment” ii apropie vizibil de proiecte punk precum Throbbing Gristle.
Cel mai potrivit exemplu este piesa de deschidere, Tanz debil (1), un mix de percutii obsesive a la Can si declamari printr-o portavoce. “Soloul” de burghiu merge mana in mana cu determinarea “anti-sistem” a protagonistilor. Si cu teribilismul varstei acestora (putin peste 20 de ani). Steh auf Berlin (2) – o piesa de atelier (sic!) ce a facut istorie in underground. Pickhammerul, instrument indragit nu numai de catre Faust, si loviturile in cilindri de metal isi impart dispunerea sonora cu o freza amplificata. Mai departe, in “declaratia de intentie” Negativ Nein (3) pompa hidraulica si tevile de scurgere sunt manuite in numele repulsiei fata de canalul colector al unei societati viciate de propriile norme si de consum. Pentru deşictarea unei teme “clasice”, obligatorie pe orice album industrial de la Faust si The Residents incoace, s-a ales Je t’aime… moi non plus. Duetul dintre Serge Gainsbourg si virginala Jane Birkin a devenit Jet’m (7). O piesa pe care alta generatie a lacrimat, aici mecanizata prin tuburi de esapament si gatuita intre capace de canal.
Improvizatiile sunt construite pe acelasi calapod: percutie + strigat, “bruiate” ocazional de cate o frantura de melodie radio/tv. Fara a avea harisma lui Damo Suzuki ori dementa lui Malcolm Mooney, gemetele lui B. Bargeld sunt militante si zgomotoase. Acolo unde pentru generatia ’70 “industrialul” reprezenta cautare, pentru Einstürzende a devenit finalitate. Ne putem aminti de Amon Duul si al lor perpetuu Collapsing. Pentru cei trei tineri squateri de langa Zidul Berlinului, Kollaps a insemnat actiune si pragmatism. Este genul de album dated, mai interesant de comentat (cu cineva), decat de ascultat (de unul singur). Problema actiunilor de tipul “shock the system” consta evident in perisabilitate. In masura in care un asemenea discurs-mesaj ramane viabil odata cu trecerea anilor, acesta isi va gasi noi produse artistice susceptibile de a-l transporta. In cazul de fata, o expresie de genul “fiare vechi” poate fi tratata chiar literal.
Pe coperta de spate a vinilului apar componentii grupului: Christian Emmerich alias Blixa Bargeld (voce, percutie), Andrew Chudy alias N.U. Unruh (percutie) si Frank Martin Strauß alias FM Einheit (actionare masini), etalandu-si colectia de tevi, linguri, tabla etc. dispuse simetric in jurul pickhammerului. Nu stim daca Einstürzende au avut vreo tentativa de a demola stadionul din fundal.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
