Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Moody Blues

1967 Days of Future Passed
inapoi la pop & rock

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Pop & Rock

Al Stewart
Alan Parsons Project
Alice Cooper
Amazing Blondel
Aphrodite's Child
Apoptygma Berzerk
Arthur H
Beatles
Bob Dylan
Byrds
Cat Stevens
Clive Nolan & Oliver Wakeman
Cream
David Ackles
Deep Purple
Deine Lakaien
Dire Straits
Don "Sugar Cane" Harris
Don McLean
Donovan
Doors
Eclection
Electric Light Orchestra
Eric Capton
Fairport Convention
Family
Fotheringay
Gryphon
High Tide
Hot Tuna
Incredible String Band
Iron Butterfly
James Gang
Janis Joplin
Jean-Michel Jarre
Jefferson Airplane
Jefferson Starship
John Mayall
Jonathan Kelly
Joni Mitchell
Judy Collins
Led Zeppelin
Live
Lou Reed
Love
Madonna
Malcolm McLaren
Matthews Southern Confort
Meat Loaf
Melanie Safka
Metric
Moody Blues
Mugison
Nick Cave
Nick Drake
Nico
Nigel Kennedy
Noir Desir
Patti Smith
Pavlov's Dog
Peter Hammill
Phil Collins
Phil Ochs
Police
Queen
Radiohead
Ravi Shankar
Rolling Stones
Roxy Music
Sandy Denny
Scorpions
Seals & Crofts
Shakti
Siena Root
Simon & Garfunkel
Slap Happy
Steeleye Span
Stephen Stills
Steven Seagal
Stone the Crows
Suzanne Vega
T. Rex
Ten Wheel Drive
The Cranberries
The Darkness
Tim Hardin
Tom Paxton
Tom Waits
Traffic
Trees
U2
Uriah Heep
Van Morrison
Velvet Underground
Voltaire
Whitesnake
Winger
Wings
Yat-Kha (Tuva)
Mihai Plamadeala Days of Future Passed (1967)

15 August 2005

de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Moody Blues - Days of Future Passed
Conceput ca suita, albumul Days Of Future  Passed poarta prin timp parfumul vremurilor in care a luat nastere. Afirmatia este mai mult o constatare decat figura de stil. Factorul uman, asociat cu sinceritatea exprimarii se regaseste ca atare incepand de la compozitie si pana la interpretare. Problema virtuozitatii a fost “lasata” in grija dirijorul Peter Knight si a celor de la The London Festival Orchestra, impreuna cu care a fost imprimat LP-ul.

Piesele de expresie rock alterneaza cu interludii orchestrale punandu-se in valoare reciproc, intr-o gradatie ce culmineaza cu momentul final: “Night In White Satin” – hit-ul de necontestat al formatiei, pentru multi singura piesa cunoscuta de la Moody Blues. Ray Thomas – voce, flaut; Justine Hayward – chitara, voce; Mike Pinder – voce, clape; John Lodge – bas, voce si Graeme Edge – baterie au reusit sa prinda anumite aspecte din spiritul timpului lor, altele decat cele hippie, care tocmai legau Europa de America si importau masiv cultura Asiei sau a Africii. Intentia de detasare fata de conjunctural a dus la “captura” involuntara a unor idei care pluteau in aerul anilor ’66 – ’67. Lipsa relativa de virtuozitate a protagonistilor a determinat niste compozitii deopotriva personale si oneste.

“The Day Begins”(1) este o lucrare (destul de) ampla, pentru orchestra, care propune la un moment dat enuntarea in nota dramatica a temei de referinta, dezvoltata in deja citata “Night In White Satin”. Piesa are de asemenea functie de preludiu, anuntand si totodata anticipand ceea ce urmeaza a fi ascultat in continuare. Spre final este plasat un prim moment recitativ, dezvoltat pe un fundal muzical ce face trecerea spre urmatorul titlu (impartirea materialului in piese este destul de arbitrara).

“Dawn: Dawn Is A Feeling”(2) intra in tipare pop-rock, fara a se renunta la aportul orchestrei, a carei partitura ramane importanta in economia aranjamentelor muzicale. Linia vocala contrasteaza prin simplitatea executiei cu pretiozitatea orchestratiei, constituindu-se in factor de accesibilitate. Altfel spus, albumul ofera “de toate pentru toti”.

“The Morning: Another Morning”(3) aduce in prim plan ideile muzicale standard ale anilor ’60, intr-o mixtura cu sunetul de opereta si cel simfonic. Desi exista o oarecare preocupare pentru latura prog si sunt prezente minore interventii psihedelice, partile raman distincte, nereusind a se constitui in ceva organic legat.

“Lunch Break: Peak Hour”(4) debuteaza cu arbitrara reluare orchestrala a piesei anterioare, pentru a etala mai departe o piesa-colaj, apropiata ca spirit de creatiile Who, Beatles si chiar Pink Floyd (perioada de inceput). Mizand pe elemente preponderent rock, formatia restabileste echilibrul intre “clasic si modern”.

“The Afternoon: Forever Afternoon (Tuesday?)”(5) creaza atmosfera propice receptarii piesei de baza, “Night …”, ale carei acorduri sunt anticipate. Construita in prima parte pe coordonate rock, “Lunch Break”-ul paseaza apoi rolul principal orchestrei, pentru a se incheia in maniera de opera rock. Pot fi identificate cu usurinta similitudini cu “Hair”.

“Evening: The Sun Set: Twilight Time”(6) merge pe linia deja stabilita. Alte acorduri, aceeasi reteta. In ideea de mix, la un moment dat survine un accidental motiv muzical oriental. “Twilight Time” are o tenta halucinanta, psihedelica. Dar adevarata functie a piesei (colajului) este de a pregati intrarea in ultima creatie, care este nucleul albumului de fata.

“The Night: Night In White Satin”(7) ramane una dintre cele mai izbutite piese ale vremii si asta nu datorita virtuozitatii sau complexitatii compozitionale. Este pur si simplu inspirata, depasind granitele logicii si ratiunii. Trebuie privita (ascultata) precum “If You Are Going To San Francisco” – Scott McKenzie ori traditionalul “House Of Rising Sun”. Pe album lucrarea “Night …” se incheie cu un moment recitativ – replica a celui de pe prima piesa - difuzat pe fundal de orchestra.

Un gong final pune punct LP-ului, a carui culoare estompata de trecerea timpului ii da un plus de farmec.

Dupa cum spunea criticul Hugh Mendl intr-o recenzie a vremii, cei de la Moody au ales sa-si proiecteze viziunile despre viata intr-o zi obisnuita a oricarui om, care nu tine cont de nostalgiile trecutului si nu ia in considerare posibilitatile viitorului. Independent care au fost intentiile artistice aflate la baza albumului, consideram noi, mesajul transmis in timp este unul de natura pur nostalgica, cu oarece tuse metafizice.  

 Another day begins...
 


01 Ianuarie 2006

Recomandare online-shop



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina