Razorblade romance si-a meritat in linii mari succesul. Probabil ca la un moment dat va urma si uitarea, fenomen inevitabil pentru o formatie a carei muzica pare mai degraba un tribut adus altor artisti. La momentul potrivit, discul cu icoana roz a avut insa tot ceea ce este nevoie pentru a deveni un best-seller. Hituri peste hituri, lipici glam, libido si pretiozitate gotica, iar exhibitionism atat cat trebuie pentru a subjuga fiintele feminine in mainstream. H.I.M. au participat activ (si ei) la setarea profilului rock din anii 2000. Scena recenta a aruncat la cos surogatele de protest si s-a reintors catre frivolitate si scheme glam, adica adevaratele surogate rock’n’roll. Daca peste ocean glamul a fost dezgropat pe filiera punk, in Europa a fost recuperat din gotic; cu tot cu o doza de extravaganta morbida.
Titlul ne invita, asadar, la o „romanta pe taisul lamei”, cantata de Vile Vallo - un frontman efeminat si, spera fanele, la fel de senzual pe cat ii suna lamentarile erotice... Multa vreme avusesem impresia ca un concert Slayer este cea mai periculoasa experienta posibila pentru un spectator. Mi-am reconsiderat insa pozitia dupa ce cateva mii de gagici mi-au desictat membrele la un show H.I.M. Poate pentru ca eram singurul nemachiat cu creion chimic la ochi... Revenind la album, avem 12 piese (sau 14 in varianta reeditata) potrivite pentru gen, ori indigeste prin definitie, depinde de pozitia pe care o aveti fata de abordare. In orice caz, materialul este echilibrat din punct de vedere stilistic (cu privirea la anii ‘80) si desfasoara un amestec dinamic, organizat cu profesionalism intre glam, pop, alternative, manierisme goth si, pe alocuri, inserturi stoner sau metal.
Your sweet 666 (1) si Poison girl (2) definesc sloganul publicitar al trupei: “love metal” (cu "parental advisory"!). Muzica rock in care riffurile au fost unse cu sirop. Si esenta de absint, ca sa fim mai precisi. Textele lui Vallo abunda pana la intoxicare cu amor si suicid. In paralel, un exces controlat se regaseste si in (supra)productia de studio a discului, care difuzeaza artificii multicolore prin piese. Pare-se, atitudine glam intr-un punct terminus, in care ornamentele se regasesc pana si in muzica.
Principalele calitati ale piesei Right here in my arms (4) sunt omagiul adus catre Sisters of Mercy si un solo de chitara percutant. Revenirea la anii ’80 este trasatura de baza a trupei, care se gaseste circumscrisa de o tendinta mai generala a rockului douamiist. Nimic altceva decat ciclicitate artistica si reciclare a trendurilor.
Bury me deep inside your heart (5) este un fel de gotic-metal. Ca si crematoriul din Bucuresti. Pe la inceputul anilor ’90, dealul cladirii era locul de intalnire al rockerilor. Se intelege ca al thrasherilor si al deatherilor (fanii Bon Jovi se vedeau jos la cofetarie). Acum ceva timp am trecut prin zona si am vazut un cuplu cu tricouri H.I.M. Pe bancuta de la crematoriu consumau multumiti o savarina… Probabil ca le placea Wicked game (6), o preluare originala a hitului Chris Isaak. Vile Vallo pare un diletant fata de Isaak, avem insa o piesa de hard’n’heavy pe strada lui Billy Idol, plina de respiratii care indeamna la copulatii. Sau la simple acte onaniste.
I love you (7) apare drept o tentativa de punk (american). Daca ar fi sa ne luam dupa versuri, dl. Vallo isi tartineaza painea cu degenerare la micul dejun. Razorblade kiss (9) sau Death is in love with us (11) ne-ar putea duce si ele la gandul ca H.I.M. este o gasca de fani cu mesajul „cand vreti ceva adevarat, bagati un Danzig!”.
Daca celelalte piese au zahar, atunci baladele Gone with the sin (8), Resurrection (10) si Heaven tonight (12) au zaharina din abundenta. Cliseul este atuul albumului, dar si factorul de perimare. O lacrima stoarsa la mormantul deceniului noua.
Razorblade romance este, fara indoiala, un disc "cool". Excelent pentru party-uri. Acasa ori in camine. Aduce piperul si sarea unui dans reusit. Dar seamana parca prea mult cu o rascolire prin cenusa anilor '80. Prin cenusa imperiului...
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
