 |
No Presents for Christmas (single) (1985)
23 Decembrie 2005
de Ioan Cora |
Tatii si mamele asteptau in hol venirea Mosului. Manuela, colega de birou, se agita disperata si butona la telefon.
- Unde esti Bendicescule? Copiii au inceput sa-si piarda rabdarea… Cum? Singur!? Ai ramas in pana!
Am citit in privirea ei “disperarea”. Andrei, copilul de 6 ani, intreba din minut in minut cand vine Mosul. Maria, o fetita de doi ani, incepuse sa planga. Probabil se gandea ca n-a fost cuminte de-alungul unei jumatati de viata. Carla statea cuminte langa tatal ei. Razvan dadea cu aspiratorul pe pereti.
Telefonul de pe biroul meu a inceput sa sune. Eram apelat de catre Business Manager. Parca retraiam o experienta anterioara. Pana la urma ce mai conta. Daca am putut sa fiu Ronald Macdonald, un Mos Craciun la cv nu putea sa strice. M-am imbracat repede cu costumul rosu si mi-am pus o mustata si o barba de vatelina. Recunosc ca am avut oarecare emotii. Daca pe adulti ii poti minti si manipula relativ usor, cu copii lucrurile stau un pic diferit.
- Buna ziua copii! O ho ho…
Deja imi venea sa intru in pamant de rusine. Vocea groasa cu care trebuia sa-i impresionez, se transformase intr-un schelalait ridicol. Manuela se uita la mine pierduta. Andrei deja incepuse sa strige ca nu sunt adevaratul Mos Craciun. Ceilalti copii pareau sa aiba priviri suspicioase. Nenorocita aia de mustata ma scotea din sarite. Eram lac de apa si nu impartisem nici un cadou.
- Ia sa vedem ce e in tolba Mosului…
Toate privirile inghetasera. Primul pachet era pentru Razvan. Doua DVD-uri cu Tom si Jerry si Donald.
- Razvan! Ia sa auzim ce poezie ai pregatit pentru Mos.
- Christmas time is here again/ Santa needs a helping hand/ We cannot find…. We cannot find… Aaaaaa… Am uitat…
- Bravo Razvan! E bine si cat ai spus. Mai departe oricum nu cred ca era prea frumos… Bravo!
Razvan s-a intors catre grupul de copii. Le soptea ca sunt intre-adevar Mosul cel adevarat. Doar Mosul stie continuarea cantecelului.
Aproape toata lumea primise cadourile. Convingerea ca eram adevaratul Mos Craciun nu mai putea fi zdruncinata. A fost suficient sa pacalesc unul dintre ei pentru ca toata gasca sa creada ca sunt Adevarat. Asta pana cand…
- O ho ho… , se auzi un strigat din holul firmei.
Se parea ca Bendicescu rezolvase pana de motor. Ma pregateam pentru Marea infruntare. Copiii ramasesera fara grai. O liniste mormantala facea sa se auda doar ghioraitul matelor mele. Bendicescu era imbracat mult mai profi si mai true. Avea niste talc pe fata si parca niste pete negre la ochi. O fi fost vaselina de la masina. Probabil ca singura idee care i-a venit a fost sa ma ia de un brat si sa ma arunce in hol. Striga in gura mare:
- Eu sunt adevaratul Mos Gerila… aaaa… Craciun! Sunt plin de zapada si de noroi din cauza renilor obositi de atata drum…
Copiii l-au crezut. M-am dus catre lift. Am apasat pe minus unu. O mana a oprit inchiderea usilor. Era un pusti de vreo 15 ani.
- Sefu’! Da’ cadoul meu?
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
